Muzeul „Casă de Târgoveţ din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea"

 Muzeul este organizat în fostul conac al familiei unde a locuit şi creat patriotul basarabean, important militant pentru realizarea Marii Uniri; ca şi alte personalităţi ale culturii şi artei româneşti care au ales meleagurile prahovene pentru a-şi zămisli opera, Constantin Stere, acest român basarabean de geniu, care şi-a pus amprenta inconfundabilă pe viaţa politică românească dintre anii 1892-1936, s-a simţit ca la el acasă în intimitatea ploieştenilor de care s-a legat statornic, mai întâi prin prietenia caldă a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, iar apoi prin căsătoria cu Aneta Radovici. S-a născut la 1 iunie 1865 în localitatea Horodiştea, de lângă Soroca, în Basarabia, unde şi-a petrecut copilăria, primii ani de şcoală şi  şi-a început activitatea revoluţionară,  îndreptată împotriva regimului ţarist.        Conacul din parcul Bucov a constituit locul său de suflet, în care  atât natura cât şi mediul familial i-au oferit suportul necesar conceperii şi redactării romanului autobiografic „În preajma revoluţiei”, prin care a intrat glorios în cetatea literelor româneşti. Personalitatea vulcanică a lui Constantin Stere s-a format şi s-a clădit în lupta revoluţionară antiţaristă din anii studiilor de la Chişinău, dar mai ales în şcoala dură a exilului siberian, experienţe de viaţă extraordinare care i-au oferit argumentele cele mai sigure ale orientării sale politice şi ideologice către apărarea şi slujirea celor mulţi, a ţăranilor români, pe care i-a iubit cu ardoare şi în care vedea motorul dezvoltării sociale;l-a preocupat problema naţională care viza înfăptuirea unirii tuturor românilor în vatra străbună şi cucerirea independenţei şi suveranităţii reale a ţării. Scriitor, jurist, politician, s-a stabilit în România, după eliberarea din surghiun, în anul 1892, unde a găsit mediul politic şi cultural de la Iaşi, dar şi de la Ploieşti, propice susţinerii ideilor socialist-poporaniste, iar mai apoi social-liberale, ale luptei de eliberare a Basarabiei de sub dominaţia ţaristă, pentru unirea cu Patria-mamă şi emanciparea ţăranilor.     În timpul vieţii, Constantin Stere a fost o persoană incomodă pentru mulţi politicieni, atât din stânga cât şi din dreapta eşichierului politic; susţinându-şi cu vehemenţă ideile şi convingerile, în numele cărora a făcut imense sacrificii personale, Constantin Stere a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un revoluţionar, destinul său confundându-se, de-a lungul întregii sale vieţi, cu acela al poporului român. Era firesc ca un om ca el să nu-şi poată găsi definitiv locul nici printre socialiştii marxişti, adepţi ai „revoluţiei mondiale”, nici printre liberalii de stânga ai lui Ion I. C. Brătianu, al cărui colaborator şi sfetnic apropiat a fost ani de zile, nici alături de naţional ţărăniştii lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, deşi a fost unul dintre ctitorii şi ideologii de frunte ai acestui partid.  În anul 1930 se retrage din tumultul vieţii politice; în conacul de la Bucov, pe aleile înmiresmate îşi petrece ultimii ani; se stinge din viaţă la 26 iunie 1936. După al doilea război mondial, Constantin Stere, ca mulţi alţi oameni politici şi scriitori interbelici, a fost trecut la index, viaţa şi opera sa politică şi literară fiind ţinute sub obroc o bună bucată de vreme, până prin anii 70, când s-a acceptat, tacit, publicarea unor lucrări biografice şi a unora dintre scrierile sale.      Ion Stere a fost fiul lui Constantin Stere şi al Anei Ionescu- Radovici; s-a născut la Bucureşti în 1918; a urmat cursurile Liceului "Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti şi ale facultăţii de Filozofie - Psihologie din Bucureşti; a luptat pe frontul de răsărit pentru eliberarea Basarabiei, înrolându-se ca volutar; spre sfârşitul războiului a făcut parte din Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944; a plecat din ţară trecând Dunărea înot; a ajuns la Paris şi apoi în Statele Unite ale Americii. A fost căsătorit cu Suzana Stere - Paleologu şi nu au avut copii; a revenit în ţară de două ori după anul 1990, vizitând cu această ocazie parcul şi conacul de la Bucov.       Muzeul memorial rămâne proiectul principal al programului de cinstire a personalităţii marelui patriot. Pe data de 13 martie 2003 s-a pus în aplicare Hotărârea Fundaţiei „Constantin Stere”, nr. 7, din 28 noiembrie 2002, de preluare în administrare a Casei Constantin Stere de către Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, în vederea transformării în Muzeu memorial; ca urmare, s-a comandat un proiect de restaurare şi reamenajare a clădirii, pentru a deveni funcţională ca muzeu memorial; s-a reconstituit, universul spiritual şi cel domestic, al familiei; Ana, soţia sa, pentru care venise la Bucov, şi copii lor, Ion şi Silvia, îşi vor ocupa locul de altădată; cărţi şi caiete, registre şi fotografii, pagini scrise de mână sau dactilografiate, cărţi poştale şi tablouri, icoane şi bibelouri, vase şi accesorii vestimentare, mobilier şi ustensile de scris, toate sunt ordonate întocmai, pentru a servi privitorului în aşa fel încât să-i inducă acea stare de curiozitate, cultural-afectivă, care să-l întoarcă în timp şi să-l apropie de marele cărturar. La parter se află holul de primire, salonul, sufrageria şi casa scării; la etajul I s-a reconstituit dormitorul mare şi dormitorul Silviei, biroul de lucru, cu biblioteca; în mansardă sunt amenajate birourile funcţionale ale Fundaţiei „Constantin Stere”; o sală multifuncţională, pentru organizarea unor expoziţii temporare, audiţii şi vizionări de filme, întâlniri şi dezbateri, spaţiu utilizabil pentru diverse manifestări culturale.

 Între anii 1926-1927, Nicolae şi Gheorghe, fiii „abagiului – comersant” Hristea N. Stănescu, construiesc, pe strada General Cernat nr. 2, „o casă albă cu un cat, fără ornament, amintind de casele ţărăneşti din satele de câmpie” (Ioan Grigorescu).  Aici se vor stabili, în 1931 - după căsătorie - Nicolae (Călae) Stănescu împreună cu tânăra şi frumoasa Tatiana Cereaciukina, şi tot aici, vineri, 31 martie 1933, în jurul prânzului, vine pe lume Nichita (Nini) viitorul mare poet al „necuvintelor”.  Familia se măreşte: în 1938 se naşte Mariana Elena Doina, iar în 1943 în familia Stănescu apare un nou membru, Cristina, în vârstă de 9 luni, care va fi adoptată la vârsta de 18 ani.  În această casă - şi în această familie - poetul şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa.  Data de 13 decembrie 2002 marchează inaugurarea muzeului memorial, în casa natală a poetului.  Secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, muzeul prezintă „fenomenul Nichita” în spaţiul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format ca om şi ca poet.  În interior, dormitorul, biroul, sufrageria şi bucătăria amintesc de viaţa copilului şi adolescentului Nini, aşa cum era alintat în familie.  Parcurgând camerele înşirate una după alta, vizitatorul va putea admira piese de mobilier ce au aparţinut familiei Stănescu, câteva dintre ele fiind piese simbol, care apar şi în opera poetului: patul - pe care doarme încă jucăria favorită a lui Nini - pianul şi biroul de lucru, cărţile fundamentale, pendula, toate având darul de a ne introduce în atmosfera calmă a copilăriei „îngerului blond” care surâde din nenumărate fotografii. Pentru amatorii de cifre, date exacte şi documente legate de viaţa poetului, au fost amenajate două încăperi speciale: camera documentară şi biblioteca, care prezintă personalitatea poetului şi locul lui în contextul literaturii române şi universale.  Sunt expuse opera antumă a poetului (cărţi cu dedicaţii, autografe oferite familiei şi prietenilor), premiile care i-au recunoscut valoarea ca poet naţional (diplome oferite de Uniunea Scriitorilor din România şi de Academia Română) şi internaţional (Premiul pentru cel mai tânăr poet - Struga 1965, Brevetul şi Medalia Gottfried von Herder -1976, Marele Premiu „Cununa de aur” a serilor de poezie de la Struga - 1982). Manuscrise inedite (poezia „Quadriga”, prima recunoaştere internaţională a poetului -1965), documente originale (extrasul din Registrul Stării Civile pentru născuţi pe anul 1933, legitimaţia de şef de rubrică la „Gazeta Literară” - 1957), fotografii, documente evocatoare ale activităţii de numismat (Diploma de Onoare a Societăţii de numismatică, medalii), opera postumă a poetului şi diverse obiecte personale completează imaginea omului şi poetului.  Corpul B al muzeului, adăposteşte o cameră multifuncţională destinată manifestărilor cu public: colocvii, dezbateri, proiecţii de filme, expoziţii temporare.

Sediul Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” din Ploieşti, str. Nicolae Bălcescu, nr. 15, este închis până în luna septembrie 2023, pentru reabilitare și modernizare, cât și revitalizare a obiectivului de patrimoniu. Proiectul finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, a fost iniţiat de Consiliul Judeţean Prahova şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. În această perioadă, Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” Ploieşti își desfăşoară activitatea cu publicul vizitator în Sala Auditorium a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, cu sediul în Ploieşti str. Toma Caragiu nr. 10. Înfiinţarea acestui important aşezământ de cultură muzicală, se datorează, în primul rând, cumnatei compozitorului, ing. chimist Eleonora Constantinescu, care, în vara anului 1993, a donat statului, respectiv Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, clădirea în care a locuit şi un patrimoniu valoros cuprinzând un bogat fond de carte, piese de mobilier şi documente despre viaţa şi opera compozitorului, care a trăit o parte a vieţii în acest edificiu. După cum se ştie, compozitorul Paul Constantinescu este unul din fii de onoare ai municipiului Ploieşti,  care a văzut lumina zilei în această urbe, în dimineaţa zilei de 30 iunie 1909, dintr-o familie de intelectuali.   Creaţia muzicală a lui Paul Constantinescu cuprinde un număr semnificativ de opusuri în domeniu simfonic, vocal - simfonic, muzică pentru teatru, film, muzică corală, muzică de cameră pentru voce şi pian, care prin excepţionala sa valoare, face parte din patrimoniul artistic naţional.  Muzeul memorial ce-i poartă numele, prezintă în spaţiul expoziţional permanent, o seamă de documente inedite despre viaţa şi activitatea ilustrului muzician, grupate în cele şapte secţiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce şi pian şi muzică de film. Publicul vizitator poate cunoaşte direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe şi afişe de concert care aduc în prim plan, prezenţa creaţiei sale în viaţa muzicală în ţară şi peste hotare. În vitrine sunt prezentate, printre alte piese de rezistenţă, “Simfonia Ploieşteană” - lucrare de excepţie, dăruită de compozitor oraşului său natal în anul 1961, cele două capodopere vocal simfonice “Oratoriul Bizantin de Crăciun” şi “Oratoriul Bizantin de Paşti”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, ultima creaţie din prestigioasa sa opera muzicală.  În penultimele săli sunt expuse, în premieră absolută pentru publicul ploieştean şi nu numai, o seamă de lucrări de reală valoare artistică, semnate de ilustrul compozitor, în domeniul desenului şi caricaturii, piese de mobilier din patrimoniul familiei muzicianului, documente inedite privind prodigioasa activitate didactică, timp de aproape trei decenii, în învăţământul muzical universitar şi prezenţa sa în concertul culturii muzicale universale. Ultima sală reconstituie, într-o admirabilă ambianţă de epocă, cabinetul de lucru al strălucitului muzician. Printre exponatele de o importanţă covârşitoare, se află o excepţională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei şi printre primele din Europa Centrală, construit de firma F. Kaeferlie din Stutgart. Pianul a aparţinut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcăneşti din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat in posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziţionat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului.  În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Prahova şi al conducerii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, la clădirea muzeului - monument istoric - s-au realizat lucrări de reparaţii interioare şi exterioare, iar zona sa de protecţie a fost special amenajată.  Cu acest prilej, în ziua de 20 decembrie 2001 - zi în care se împlineau 38 de ani de la trecerea în eternitate a ilustrului muzician - s-a dezvelit un bust monumental în bronz, operă a sculptorului George Dumitru, membru U.A.P. din România.  Pentru punerea în valoare a operei nemuritorului compozitor, muzeul organizează anual între 30 şi 40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Colegiul de Artă "Carmen Sylva" Ploieşti, studenţi şi cadre didactice de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală ce poartă numele acestui muzician de geniu, pentru elevii şi studenţii care studiază pianul, vioara, canto clasic şi compoziţie muzicală în liceele şi facultăţile de muzică din România şi din Republica Moldova.

 Muzeul „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, a luat fiinţă din pasiunea pentru istorie şi cultură a distinsului prof. N. Simache, în anul 1962, când s-au sărbătorit 110 ani de la naşterea marelui clasic al literaturii române şi a fost reorganizat în anul 2002, cu prilejul ANULUI CARAGIALE.  Muzeul este găzduit în „Casa Dobrescu”, monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.  Într-un spaţiu renovat şi cu mijloace de expunere moderne, tematica expoziţiei „CARAGIALE – OMUL ŞI OPERA” ilustrează principalele momente din viaţa şi creaţia scriitorului, la nivelul cercetărilor caragialiene de azi. Aceste exponate au în vedere atât criteriul cronologic, cât şi criteriul tematic. Ele aduc în faţa vizitatorilor imaginea scriitorului reflectată atât în oglinda contemporanilor, cât şi în cea a posterităţii.  În prima sală sunt expuse documente şi fotografii originale ce lămuresc în mare parte problema claselor absolvite de I.L.Caragiale la Ploieşti. Ambianţa locuinţelor scriitorului şi a camerei sale de lucru este reconstituită în sala a II-a, prin expunerea pieselor muzeale care au aparţinut scriitorului şi familiei sale: oglindă de cristal, masa din lemn cu decor realizat prin sculptare, o canapea şi două scaune, etc. Pe măsuţa de lucru, alături de toc şi călimară, se află manuscrisul parodiei „Dă dămult.... mai dă dămult...”; în rame de argint sunt expuse fotografii originale ale membrilor familiei şi prietenilor apropiaţi ai dramaturgului.  Pe hol un loc important îl ocupă bustul scriitorului, realizat de sculptorul Ion Jalea şi fotografiile unor mari actori care au dat viaţă eroilor lui Caragiale.  În ultima sală este prezentată în mod cronologic activitatea creatoare a marelui scriitor; marile creaţii dramatice: „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D′ale carnavalului”, „Conu' Leonida faţă cu reacţiunea”, „Năpasta”. Perioada marilor nuvele şi schiţe caragialiene ocupă de asemenea un rol distinct în expoziţie. Ediţiile princeps, cu autograful scriitorului, ale volumelor „Teatru”, „Momente”, „Schiţe noue”, sunt expuse alături de fotografii, care pun într-o lumină nouă legăturile de prietenie ale scriitorului. Sunt expuse traduceri ale operei scriitorului în diferite limbi, afişe de interpretare ale comediilor lui Caragiale în lume: Franţa, Japonia, Spania, Italia, Belgia.  Expoziţia se încheie cu lucrările fiilor scriitorului Mateiu Caragiale („Crai de curte veche”) şi Luca I.Caragiale („Jocul Oglinzilor”). 

Înfiinţat în anul 1963 de către profesorul Nicolae Simache, Muzeul Ceasului este unic în reţeaua muzeelor din Romania, ilustrând evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului pe o perioadă de peste 400 de ani, de la mijlocul secolului al XVI-lea până în prima jumătate a secolului XX. Patrimoniul muzeului, de o mare diversitate tipologică şi artistică, cuprinde cadrane solare, nisiparniţe, ceasuri arzătoare, ceasuri de buzunar, de interior şi de călătorie, ceasuri curiozităţi, cronometre de marină, cu un repertoriu decorativ caracteristic epocilor în care au fost create, de la Renaştere la Art Deco. Cele mai vechi exponate din colecţie sunt două ceasuri de masă astronomice datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia din Blois, respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeaşi categorie fac parte şi cadranele solare din secolele XVII şi XVIII, unul dintre acestea fiind semnat Butterfield Paris 1690. O altă piesă deosebită ca vechime şi ca mod de funcţionare, este ceasul cu apă (clepsidra) realizat de Charles Rayner în anul 1654 la Londra. În ambianţa deosebită a spaţiului muzeal sunt expuse pendule de mobilier sau de salon, cu cabinete de mari dimensiuni, lucrate în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, creaţii ale unor celebri orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. Din această categorie se remarcă o pendulă de salon, cu cadrane astronomice, semnată Rutger Steuter din Amsterdam. Bine reprezentate în colecţia Muzeului Ceasului sunt ceasurile de şemineu, montate în carcase din bronz aurit, cu postamente surmontate de personaje mitologice sau scene idilice. Din categoria ceasurilor portic, se distinge o piesă realizată în Austria, în secolul XIX, cu mecanism muzical funcţional, care are pe cadran numele comanditarului: Fried(rich) Shullerus in Kronnstadt (Braşov). Spectaculoase şi atractive pentru numeroşi vizitatori, sunt tablourile cu ceas, unele dintre acestea având şi mecanisme muzicale sau animate, aşa cum sunt „Ceasu1 potcovarului” şi „Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr şi valoare o reprezintă ceasurile de buzunar, prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecţionate, cu carcase ornamentate cu motive vegetale, geometrice, compoziţii diverse, realizate prin tehnici multiple - emailare, gravare, pictare. Abraham Louis Breguet, Julien Le Roy, George şi Edward Prior, Markwick Markham, Benjamin Barber sau Antoine Lepine, sunt doar câteva dintre numele de referinţă în orologerie, ale căror realizări, ceasuri de buzunar, se găsesc în Muzeul Ceasului. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apar marile firme producătoare de ceasuri, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roscopf Patent, etc. deasemeni reprezentate în colecţia Muzeului Ceasului. Exponate inedite sunt piesele de orologerie numite generic „curiozităţi” aşa cum sunt: ceasul „misterios” ceasul „frizerului” ceasul cu afişaj digital, ceasul breloc, ceasul cu sistem antifurt, ceasuri giroscopice sau ceasul Atmos, expresii ale ingeniozităţii orologierilor. Un element de noutate în expoziţia permanentă a Muzeului Ceasului îl constituie prezenţa ceasurilor de mână, din aur, cu brăţări din aur (ceasuri de damă) sau cu curele din piele, aşa cum este ceasul ce i-a aparţinut diplomatului NicolaeTitulescu. Un loc distinct în colecţia muzeului îl ocupă ceasurile cu valoare memorială, ce au aparţinut unor personalităţi culturale şi politice, româneşti şi străine, menţionând aici ceasurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza, omului politic Mihail Kogalniceanu, regelui Carol I, ţarului Alexandru al II-lea, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, poetului Vasile Alecsandri, pictorului Theodor Aman, etc. Prin valoare şi semnificaţia lor deosebită, aceste piese amplifică şi particularizează renumele şi prestigiul muzeului. Diversitatea colecţiei Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” este determinată şi de prezenţa unui domeniu conex orologeriei, respectiv acela al muzicii mecanice; cutiile muzicale cu cilindru, symphonioanele, gramofoanele, patefoanele, sau păsările mecanice sunt doar câteva dintre piesele ce au o vechime de peste 100 de ani şi care funcţionează şi astăzi. Reorganizarea expoziţiei permanente a Muzeului Ceasului, după restaurarea sediului acestuia - clădire monument de arhitectură de la sfârşitul secolului XIX, ce a aparţinut prefectului Luca Elefterescu - a urmărit alinierea Muzeului Ceasului din punct de vedere conceptual, muzeotehnic şi muzeografic, la tendinţele contemporane, pe plan european şi internaţional, printr-o expunere dinamică. Rezultatele cercetării şi proiecţia ei muzeistică, coroborate cu scenografia, ţinând seama de cele mai mici detalii de atmosferă, lumină şi culoare, oferă posibilitatea publicului vizitator de a urmări desfăşurarea unui spectacol în care obiectele se încarcă cu viaţă, depăşind condiţia de martori docili şi reci. În acest context, a fost realizat un proiect de aplicaţii şi tehnologii interactive, care are mai multe capitole: un manechin ceasornicar folosit în cadrul reconstituirii unui atelier de ceasornicărie, un prezentator virtual reprezentat printr-o hologramă a unui ceas cu pendul „Enigma”, un sistem de proiecţie video-mapping cu personaje reale şi grafică de epocă, un sistem de realitate augumentată cu detecţie de obiecte, redare film/sunet folosit exemplificării modului de funcţionare a mecanismelor muzicale şi nu în ultimul rând aplicaţie şi implementare soft pentru monitor multitouch. Muzeul Ceasului desfăşoară şi o bogată activitate cultural-educativă adresată în primul rând tinerei generaţii. Astfel, sunt organizate matinee şi serate muzeale, medalioane culturale, concursuri, proiecte educaţionale. Din anul 1991 Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” organizează o prestigioasă manifestare ştiinţifică – Simpozionul Naţional „Timpul şi Omul” o acţiune de elită, la care participă cadre universitare, cercetători, muzeografi, colecţionari, restauratori şi pasionaţi de ceasuri.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova înfiinţat în anul 1955 prin strădania ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache, este astăzi o prestigioasă instituţie de cultură, care prin cele 17 secţii muzeale deschise publicului, valorifică expoziţional, ştiinţific şi cultural-educativ, creaţii materiale şi spirituale din patrimoniul prahovean, naţional şi universal.  Clădirea în care funcţionează muzeul istoriei prahovene a fost construită în stil neoclasic după planurile arhitectului Al. Orăscu, autorul proiectelor Universităţii din Bucureşti, a Librăriei Academiei, etc. Graţie valenţelor sale artistice şi istorice, clădirea se înscrie în categoria monumentelor de arhitectură din România. De la punerea pietrei de fundaţie la 31 mai 1865 (finisată în 1867) şi până în 1970, dată la care a devenit adăpost al muzeologiei prahovene, aici au funcţionat instituţii de învăţământ de prestigiu, începând cu primul gimnaziu ploieştean – „Sf. Petru şi Pavel”, din timpul domniei lui Al. I. Cuza. În decursul timpului clădirea a fost de mai multe ori restaurată, fiecare intervenţie fiind marcată de grija pentru conservarea caracteristicilor iniţiale ale monumentului. Ultima restaurare, de mare amploare, a avut loc între anii 1990 şi 1995. Cu acest prilej, respectându-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturală a monumentului, clădirea a beneficiat de consolidările şi modernizările cerute de noua concepţie tematică a Expoziţiei permanente. Ideea care a coordonat reorganizarea tematică a Expoziţiei permanente a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a fost acea a individualizării sale în contextul instituţiilor de profil din ţară, prin valorificarea patrimoniului propriu, a studiilor şi cercetărilor întreprinse de specialiştii din diversele domenii (istorie medie, modernă şi contemporană, numismatică şi medalistică, etc.). Până în prezent din tematica generală a muzeului, au fost realizate, în funcţie de mijloacele materiale avute la dispoziţie, etapele care ilustrează începuturile oraşului Ploieşti, evenimentele de la mijlocul secolului XIX (1848) şi ecoul lor în Prahova, cabinetele de numismatică şi medalistică, aspecte ale vieţii culturale prahovene antebelice. La parter se află Sala Mihai Viteazul care adăposteşte vestigiile privind începuturile oraşului Ploieşti ca aşezare urbană, moment strâns legat de domnia marelui voievod Mihai Viteazul - fondatorul oraşului.  În anul 2012, la 500 de ani de la prima carte tipărită în spaţiul românesc, Muzeul de Istorie a realizat un mai vechi deziderat, acela de a expune o parte din valorile bibliofile existente în colecţiile sale. Astfel expoziţia „Valori bibliofile din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova” este structurată în trei secţiuni tematice, fiecare organizată în câte o sală de expunere. Prima secţiune se intitulează „Valori bibliofile europene”, a doua „Valori bibliofile din Ţările Române”, iar cea de-a treia „Între medieval şi modern: carte, meşteşug şi artă în Epoca Luminilor”. De asemenea, la parterul cladirii se află sala Media, destinată proiecţiilor de film şi proiectelor educaţionale, care atrag zeci de elevi, de diferite vârste. În spaţiile de la etaj se află cabinetul de numismatică, unde este etalată o impresionantă colecţie de monede, care ilustrează fenomenul circulaţiei monetare de la începuturile sale până în vremurile moderne. Pandant al acestei săli este cabinetul de medalistică care reuneşte medalii, ordine şi decoraţii româneşti şi străine din colecţiile instituţiei noastre.  În prima sală, a etajului a fost recent amenajată expoziţia care prezintă principalele evenimente ale secolului XIX, începând cu mişcarea revoluţionară de la 1848, momentul Unirii Principatelor Române la 1859, luptele pentru dobândirea independenţei la 1877.  Expoziţia permanentă „Monarhia şi înfăptuirea României moderne” aduce în atenţia publicului o serie de obiecte din bogatul şi variatul patrimoniu cultural mobil privind istoria familiei regale române. Viaţa culturală şi cotidiană din perioada modernă este prezentată în sala dedicată scriitorului I.A.Bassarbescu. O impresionantă colecţie de timbre şi cărţi poştale este etalată în Sala „Filatelie şi cartofilie” alături de documente, tablouri şi piese vestimentare relevante pentru evoluţia poştei româneşti. Holurile muzeului, la etaj, sunt amenajate cu grupaje de miniexpoziţii: obiecte de podoabă medievale şi moderne, tablouri ale pictorului Nicolae Grigorescu, arme şi, nu în ultimul rând, două monoxile medievale, precum şi momentul dedicat ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache. La exterior, intrarea muzeului este încadrată de statuile Sfinţilor „Petru şi Pavel”, patroni ai Gimnaziului care a funcţionat aici, încă din 1868. În curtea din faţa muzeului, pentru crearea unui ambient evocator, au fost plasate busturile domnitorilor: Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza mari personalităţi ale istoriei naţionale cu activitate strâns legată de istoria Ploieştiului şi a meleagurilor prahovene.

Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova. A fost înființat în 1956 și astăzi se prezintă cu un nou concept de prezentare muzeistică modernă. Misiunea sa este educația generațiilor viitoare. Vă așteptăm cu mare plăcere să vizitați Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, la toate cele nouă secții din (Ploiești, Bucov, Sinaia, Cheia, Vălenii de Munte, Slănic). La Ploiești : secția Muzeul Omului, vă oferim un nou concept de prezentare muzeistică, stiinţifică și educaţională, bazat pe cele mai noi tehnici din domeniul informatic; secția Acvariul din Ploiești Palatul Culturii, unde sunt expuse peste 60 de specii din toate colțurile lumii, cu aproximativ 1200 de exemplare de pești rari și din fauna exotic-tropicală, cu peste 30 de broaște țestoase, 20 de tritoni; secția Muzeul Petrolului din Ploiești, are un patrimoniu estimat la peste 8.000 de piese muzeale. Este singurul muzeu de acest gen din România, înfiinţarea sa la Ploieşti fiind o recunoaştere a statutului oraşului în cadrul industriei petroliere din ţară noastră. La Bucov: Grădina Botanică Bucov reprezintă o oază de linişte şi frumos unde pot fi admirate Grădina Engleză, Grădina Italiană, Grădina Franceză, o zonă alpină cu peste 300 de specii de arbori şi arbuşti, plante şi flori ornamentale, un iaz cu peşti exotici, o fântână arteziană și o seră de expoziție. La Sinaia: Muzeul "Rezervaţia Bucegi" prezintă bogaţia şi diversitatea florei şi faunei Munţilor Bucegi, cu numeroase varietăţi, specii rare şi pe cale de dispariţie, asociaţii vegetale unice, biocenoze şi peisaje montane specifice. La Cheia: Muzeul Flori de Mină, există peste 300 de exponate, de o mare varietate a formelor şi cu o cromatică splendidă, provenind din minele Baia Mare: cuarţ, calcit, stibină, pirită, baritină etc.; Muzeul de Antropologie "Francisc I. Rainer". La Vălenii de Munte: Muzeul Văii Teleajenului. La Slănic: Muzeul Sării, amenajat în Casa Camarăşiei, monument istoric şi de arhitectură din secolul al XVIII-lea, într-o viziune modernă, atractivă şi funcţională, prezintă evoluţia metodelor de exploatare a sării, formarea şi răspândirea în natură, structura şi rolul sării în organismul uman, precum şi valorificarea acestui mineral.

Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga” Motto : « O carte îşi dobândeşte valoarea, ca un prieten, prin lunga însoţire cu ea » (Tudor Vianu) 20 martie 1921 reprezintă „ziua de naştere” a acestui templu al cărţii, zi care va rămâne înscrisă cu litere de aur în cronica sa. Înfiinţată din iniţiativa unor entuziaşti şi valoroşi intelectuali, în fruntea cărora s-au situat arhitectul Toma T. Socolescu, scriitorul I. A. Bassarabescu, epigramistul şi omul politic Ion Ionescu Quintus, profesorul şi gazetarul Dumitru Munteanu-Râmnic, avocatul N. Pârvulescu şi mulţi alţii, Biblioteca „N.lorga” a înregistrat o vie şi bogată activitate cu cartea în rândul populaţiei. Extras din Procesul verbal al Sedinței de la 10 ianuarie 1920, sub președenția d-lui Toma T. Socolescu, Președintele Comisiunii Interimare. Astfel în perioada 10 ianuarie - 20 februarie 1920, în două ședințe din mandatul de primar interimar, prezidate de Toma T. Socolescu, s-a propus înființarea bibliotecii (casă de citire, bibliotecă populară și care să poarte numele de Biblioteca Comunală N. Iorga) și apoi un sediu pentru instituția înființată. Ambele propuneri au fost aprobate cu unanimitate de consilieri prin hotărâri(1). (1)Sursele studiate: 1920-DJANPH, Fond Prim. Orașului Ploiești, dosar nr. 45/1920, f 3; 34; 1937-M Sevastos, Monografia Orașului Ploiești, Biblioteca, p.818-819 ; 1937-Rotarianul, pag 87 Autobiografie ; 2004-T. T Socolescu Amintiri, p. 85; 2012-Constantin Ilie, Păulești Repere monografice, T. T. Socolescu-Note autobiografice, p. 186; 2016-Traian T. Cepoiu, Biblioteca „ Nicolae Iorga”Ploiești la a 95-a aniversare, 1921-2016, p. 55. Gazeta Secera din 20 ianuarie 1920 tipărea anuntul „S-a hotărât înfiinţarea unei biblioteci populare a oraşului sub numele Biblioteca populară „Nicolae Iorga” - Numele era menit să omagieze trecerea a 50 de ani de la naşterea savantului şi apostolului neamului român. Prin donaţii şi subscripţii publice, prin efortul comun şi susţinut al celor menţionaţi, biblioteca și-a început activitatea. După înființarea bibliotecii, sub președinția lui Toma T. Socolescu, în perioada martie anul 1920 - martie 1921 a apărut formal Asociația Așezământul Cultural „Nicolae Iorga”. Un citat din Monografia Orașului Ploiești precizează: „Bibliotecă populară „Nicolae Iorga”a devenit în ultimul timp „Așezământul Cultural Nicolae Iorga” și, pe lângă bibliotecă a creat -- cu ajutorul primarului Șt. Moțoi -- un „muzeu de arte frumoase”. Deci mai întâi a fost Biblioteca, apoi Așezământul și, în final, deschiderea și inaugurarea din 20 martie 1921.(2) (2)Sursele studiate: 1933-DJANPH, Fond Tribunalul Prahova S. I, dosarul nr 21/1933 (inv.536); 1937- M Sevastos, Monografia Orașului Ploiești, Biblioteca, p.818-819; 2004-T. T Socolescu Amintiri, p. 86; 2010 - M.Chirulescu și alții, Istoria Ploieștiului în date, p. 190; 2011-Paul D. Popescu art. Memoria Zidurilor Toma T. Socolescu în viața cultural-artistică a Prahovei, episoadele (LXXV și LXXVI), publicate în ziarul ”Prahova” nr.6308, 6314. Începându-și activitatea cu numai 1250 de volume - fiind prima bibliotecă din oraș - şi având să rămână pentru destul timp singura instituţie de cultură de acest tip – a beneficiat de atenția și interesul tututor organizaţiilor comerciale şi economice, a unor forţe politice şi de sprijinul cetăţenilor oraşului. La 27 martie 1933, membrii fondatori de la acea vreme au întocmit Actul Constitutiv și Statutul, documente legalizate de Tribunalul Prahova la 4 aprilie 1933. La 13 aprilie, printr-un proces verbal ei au adoptat Statutulși Actul Constitutivși au ratificat alegerea Comitetului de conducere. Acesta era alcătuit din 15 personalități: președinte T. T. Socolescu, vice-președinți N. Pârvulescu și I. I-Quintus, și 12 membrii, secretar fiind H. Mărgineanu. În articolul 1 din statut este scris: „Se înființează în orașul Ploiești, o asociație culturală sub denumirea de Așezământul Cultural „Nicolae Iorga” având două secțiuni: I.- Biblioteca, II. –Muzeul de arte frumoase”.(3) (3)Sursele studiate: 1933-DJANPH, Fond Tribunalul Prahova S. I, dosarul nr 21/1933 (inventar. 536) conține . patru documente: Act de constituire cu 3 pagini, Statutul (denumire,scop mijloace, regulamente, drepturi obligații etc.) cu 14 paginii/23 martie, P.V. de înregistrare la Tribunal/4aprilie, P. V. de convocare și împuternicire 2 pagini/13 aprilie și Cererea, adresată Tribunalului pentru intervenție de acordare a personalității juridice, 2 pagini/ 8 mai; 2004-T. T Socolescu Amintiri, p. 86; 2010; 2010-M.Chirulescu și alții, Istoria Ploieștiului în date, p.258; Biblioteca este instalată în palatul Băii municipale deasupra tipografiei Lumina și avea să funcţioneze aici până în anul 1941. Bibliotecar a fost numit dl. E. Bezdechi. Un mare merit îl are D.D. Dumitrescu-Talex, tipograful, care a făcut sacrificiul de a pune la dispoziţia bibliotecii localul. În anul 1932, 12 aprilie, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi de ministru al instrucţiunii, al cultelor şi artelor, Nicolae Iorga promovează sub semnătura lui „Legea pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor publice comunale”. An de an, în ciuda tuturor opreliştilor biblioteca se dezvoltă, îşi amplifică activităţile, sporindu-şi prestigiul pe plan local şi chiar naţional. Problema găsirii şi atribuirii unui spaţiu adecvat a fost adusă în discuţie cu mare insistenţă. Seismul din 1940 a adus multe necazuri bibliotecii care este obligată să se mute în anul următor în două sedii, unul în str. Gh. Lazăr (unde s-a mutat la 14 august 1941) şi celălalt în str. Dr. Radovici (astăzi str. Toma Caragiu), nr. 9, unde existau în două clădiri separate, proprietatea primăriei, în care funcționa Liceul Industrial de Fete. Toma T. Socolescu a reușit să obțină de la primărie clădirea secundară pe care a reparat-o, a amenajat-o și astfel aceasta a devenit sediul bibliotecii.(4) (4)Surse: 1920-DJANPH, Fond Prim. Orașului Ploiești, dosar nr 32/1941; 2011-Paul D. Popescu articolul:Memoria Zidurilor Toma T. Socolescu în viața cultural-artistică a Prahovei, episodul (LXXVII), publicat în ziarul ”Prahova” 6320: 2016-Traian Cepoiu, Biblioteca „ Nicolae Iorga”Ploiești la a 95-a aniversare, 1921-2016, p. 84,86. Printr-un ordin din 1943 al comandamentului militar local, biblioteca este somată să-şi închidă porţile.Evenimentele din acei ani, sirul neîntrerupt de peregrinări în căutarea unui refugiu unde comorile adunate cu atâta trudă să poată fi ocrotite, au făcut ca în 1944, în plină desfăşurare a războiului, cu sprijinul Primăriei municipiului Ploieşti să se ia toate măsurile pentru depozitarea Bibliotecii „Nicolae Iorga” şi a Muzeului de arte frumoase în comuna Cornurile de Sus, într-un imobil care aparţinea lui Ştefan Moţoiu, iar alte bunuri au fost transportate în comunele Valea Călugărească şi Lipăneşti. În anul 1945 biblioteca funcţiona la parterul casei lui Boian Grigorescu din str. Carmen Sylva (astăzi str. Milcov). În perioada 1946-1948 biblioteca se instalează din nou în clădirea din strada dr. Radovici, nr.9, continuându-și cu succes menirea culturală. În aceste condiţii vitrege oamenii și-au adus aminte de biblioteca lor şi au sărbătorit-o la împlinirea unui sfert de veac. Dacă Biblioteca „Nicolae Iorga” a consemnat în acest lung interval de timp (1921-1948) rezultate meritorii – un mare merit revine cu siguranţă, nu numai comitetului ei, alcătuit din elita intelectualităţii locale sau a autoritaţilor administrative, care uneori i-au înţeles rosturile şi i-au acordat, în limita posibilităţilor, sprijinul lor, ci şi tuturor bibliotecarilor, care şi-au dăruit munca şi dragostea de carte în slujba acestui templu de cultură, în beneficiul cititorilor însetaţi de lumină. În urma unor conjucturi obiective, cutremurul din 1940, bombardamentele americane din 1944, reforma învățământului care a transformat fostul Liceu de Fete (în care funționa biblioteca) în Școala Medie de Educatoare și care a preluat pentru nevoile învățământului clădirile (și cea în care funcționa biblioteca) au făcut ca biblioteca, rămasă fără sediu, să fie închisă în anul 1948. Începând cu luna septembrie a anului 1948, cărțile au fost depozitate în sediul Palatului de Justiție din acea vreme (este perioada când, cu intenție sau fără intenție, cu ordin sau fără ordin, biblioteca nu mai purtat oficial numele de „Nicolae Iorga”), transformat,la începutul anilor ̀50, în Palat al Culturii, locul unde există și astăzi. După apariția Regiunii Ploiești (Regiunea Ploiești a fost o unitate administrativ-teritorială situată în zona de centru-est a Republicii Populare Române, înființată în anul 1952, când au fost desființate și comasate regiunile Prahova și Buzău. Ea a existat până în anul 1968, când regiunile au fost desființate), biblioteca ploieșteană a intrat în subordonarea acesteia numindu-se „Biblioteca Regională Ploiești”, redeschizându-se în Palatul Culturii, în anul 1956. Cu prilejul comemorării celor 25 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga, Comitetul Regional de Cultură și Artă Ploiești, prin scrisoarea nr. 52343/23 nov 1965, a cerut forului central, CSCA aprobarea numelui „Nicolae Iorga” pentru Biblioteca Regională Ploiești, nume pe care îl poartă și astăzi. Acest edificiu impozant, care domină centrul orașului, este construit în stil neoclasic francez, pe baza planurilor arhitectului E. Doneaud, asistat la definitivarea lor de către arhitectul român Toma T. Socolescu. Tânăra instituţie și-a amplificat continuu tezaurul de publicații, în 1948 avea în fond 16000 unităţi de bibliotecă, în 1990 deţinea 335500 unităţi de bibliotecă, ajungând ca în prezent numărul unităților bibloteconomice să depășească 500000 de unităţi biblioteconomice, cu o structură tematică enciclopedică, ce satisface interesele de lectură, studiu şi informare ale tuturor categoriilor de cititori, de la elevi şi studenţi la cadrele universitare, specialişti cercetători. Acest patrimoniu cu o valoare deosebită conţine în colecţiile sale lucrări rarisime ca: Ab urbe conditade Titus-Livius (imprimată la Veneţia în 1520), Cazania lui Varlaam (imprimată la Iaşi în 1643), Biblia lui Şerban Cantacuzino (imprimată la Bucureşti, în 1688). Biblioteca a considerat permanent ca o datorie a ei şi pe aceea de a oferi cititorilor posibilitatea unor dialoguri utile cu scriitori, istorici şi critici literari, reprezentanţi ai unor edituri şi reviste. Amintim pe acad. Şerban Cioculescu, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Geo Bogza, Virgil Cândea, Al.Balaci, Mircea Maliţa, Eugen Simion, prof. univ. Dan Simonescu, Augustin Z. N. Pop, scriitorii Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Romulus Vulpescu, Ioan Alexandru, Valeriu Râpeanu, Ştefan Augustin Doinaş, Ion Stratan, Aurora Liiceanu şi alţii. În rândul sutelor de întâlniri cu oameni de seamă se înscriu şi cele ocazionate de toate apariţiile aditoriale ale scriitorilor prahoveni ce au fost lansate sub auspiciile Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga”. Trecerea timpului a însemnat, desigur, modernizare. Au fost implementate servicii noi, unele destinate simplificării muncii bibliotecarilor, iar cele mai multe dedicate cititorilor ce ii treceau pragul. Până să ajungă la stadiul actual – bibliotecă judeţeană, enciclopedică şi ştiinţifică – instituțial a parcurs, în aceşti 95 de ani de existenţă, etape succesive, fiecare în parte având caracteristici specifice, determinate de o multitudine de factori, definitorii fiind cei de ordin economic, social, politic şi cultural. 1930- S-au pus bazele secţiei de carte veche, stampe şi fotografii, Biblioteca posedând, încă din acea perioadă, numeroase cărţi cu dedicaţii. 1957 - Înfiinţarea Secţiei Audio-vizuale -“MEDIATECA”; 1967 - Înfiinţarea Cenaclului literar pentru Tineret Şcolar “Orfeu”; 1968 - Redactarea primului volum al anuarului “Bibliografia Prahovei”; 1971 - Cu ocazia implinirii a 50 de ani a fost realizat “EXLIBRIS-ul” instituţiei; 1981 – 20 – 23 martie - Prima editie a Zilelor Bibliotecii “Nicolae Iorga”; 1982 - Introducerea tehnicii de calcul în activitatea instituţiei; 1991 - Editarea în serie noua a “Gazetei cărţilor” ; 1991- Achiziția programului de bibliotecă – TinLIB ; 1995 - Înfiinţarea filialelor de carte românească în localităţile Căuşeni, Orheiul Vechi şi Cimislia din Republica Moldova; 1998 - Iniţierea editării colecţiei “Cărticica de buzunar”; 2000 - Realizarea primelor CD-ROM : “Monografia Oraşului Ploieşti” de M. Sevastos, “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Calinescu, “Istoria românilor din Dacia” de A. FD. Xenopol, “Nichita Stanescu – biobibliografie” de Marian Chirulescu și Marieta Necula; 2002 - Prima participare a instituţiei la manifestarea “Europrahova - 2002” organizată de Consiliul Judeţean Prahova la Strasbourg – cu un stand de carte din fondul de publicaţii – carte veche şi contemporană; 2003 - Interconectarea la sistemul international Internet, realizarea paginii WEB; 2009 – 2014 - Implementarea programului “BIBLIONET – lumea in biblioteca mea” - Program ce a dezvoltat competenţele a 75 de bibliotecari (biblioteca judeţeană şi din bibliotecile publice din judeţul Prahova) prin cursurile de formare IT şi Servicii noi de bibliotecă şi a informatizat 66 de biblioteci din județul Prahova; 2014 – Dezvoltarea serviciului internet gratuit pentru public; 2014 - Reeditarea Revistei Gazeta Cărților, serie nouă, format tipărit și digital; 2014 - Realizare Revista bibliotecarilor prahoveni (trimestrial); 2014 – Realizarea programului de vacanță pentru copii(1 iulie – 31 august) – Cursurile de vară ale Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga”. 2014 – Modernizarea Filialei ”Nicolae Iorga”din cadrul Bibliotecii Publice ”Mihai Eminescu”, orasul Cimișlia, Republica Moldova; 2013-2015 - Proiectul engAGE GRU-13-C-LP-260-PH-RO - Parteneriat pentru învăţare Grundtvig finanţat cu sprijinul Uniunii Europene în cadrul Programului pentru Invăţare pe tot parcursul vieţii - desfăşurat de Asociaţia „Eruditus” în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga” Ploieşti. Țări partenere: Germania, Irlanda, Norvegia, Polonia, Turcia și România; 2016 – 2018 - Proiectul ”New Challenges for Public Libraries”, Nr. 570730-CREA-1-2016-1-IT-CULT-COOP1 – Creative Europe – Culture Sub-programme (2014-2020) – Support to European cooperation projects.Țări partenere: Italia, Portugalia, România, Danemarca. 2016-2017 – Modernizare spațiu și completare fond carte - Filiala ”Nicolae Iorga” a bibliotecii noastre din Raionul Cimislia, Republica Moldova   2017 – Proiect județean ”Viața o poveste”, ed. I, Biblioteca Judeșeană ”Nicolae Iorga” partener alături de Asociația ”Tinerii voluntari-Valea Călugărească”   2018 – Deschidere punct de lectură – Centrul de îngrijire și asistență pentru persoanele cu handicap, Puchenii Mari, județul Prahova   2018 – Deschidere punct de lectură – Penitenciarul Ploiești, județul Prahova   2018-2020 - ColiBlite – Educație digitală, Biblioteca Județeană ”Nicolae Iorga” partener proiect Erasmus+: COLIBLITE – Community LIBraires and digital LITEracy skills, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în România, Italia, Marea Britanie și Olanda.    2018 – Partener în cadrul proiectului de digitalizare a patrimoniului cultural: Biblioteca Digitală Europeana   2019 – Proiect ”Ora să STIM” – Știință, Tehnologie, Informatie, Matematică. Finanțat de Deutsche Telekom Stiftung, Germania, proiectul are drept obiectiv stimularea interesului copiilor pentru lectură și alte subiecte din aria ȘTIM).    2019 – TinREAD – Catalog on-line – Baza de date a unităților biblioteconomice deținute de Biblioteca județeană poate fi accesată online. www.bibliotecaprahova.ro    2019 – Atelierul de chimii stilistice – Revistă literară    2020 – Websaite – Biblioteca virtuală – Biblioteca digitală   2020 – Proiect ”Te-ajut la lecții” – platformă digitală pentru elevi, materiale informative (in format digital) pentru realizarea temelor.    2020 – Dezvoltare Serviciul de digitalizare a documentelor din patrimoniul Bibliotecii județene. 2020-2022 –”Together for a better life”/”Împreună pentru o viață mai bună”, un proiect Erasmus+ de mobilitate în domeniul educației adulților. Inițiatorul proiectului, Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” Ploiești, are calitatea de lider de consorțiu, având ca parteneri 11 biblioteci publice din județul Prahova (Biblioteca Comunală Bertea, Biblioteca Comunală Cornu, Biblioteca Comunală Izvoarele, Biblioteca Comunală Măneciu, Biblioteca Comunală Măgureni, Biblioteca Comunală Păulești, Biblioteca Comunală Sângeru, Biblioteca Orășenească Slănic, Biblioteca Comunală Șirna, Biblioteca Comunală Valea Călugărească, Biblioteca Comunală Valea Doftanei-Teșila).   2020-2022: Biblioteca Județeană ”Nicolae Iorga” partener în proiectul european „Biblioteca Verde pentru o comunitate durabilă” / ”Green Library for a Sustainable Community – Lib4Green””, un proiect Erasmus+ de mobilitate în domeniul educației adulților.  Biblioteca își deșfășoară activitatea pe baza legislației în vigoare, elaborează și actualizează Regulamentul de Organizare și Funcționare, Regulamentul de ordine interioară, Regulamentul utilizatorilor.

Despre noi: Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploieşti este o instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Local Ploieşti. Istoric: 1955 –instituţia se înfiinţează sub denumirea de Palatul Culturii. 1970 – 1 septembrie; Prin decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Prahova, se înfiinţează CASA DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI PLOIEŞTI. 2004 – 5 iunie; Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 88, CASA DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI PLOIEŞTI primeşte denumirea de CASA DE CULTURĂ „ION LUCA CARAGIALE” A MUNICIPIULUI PLOIEŞTI. Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești desfăşoară o activitate cultural-artistică şi educativă, asigurând accesul publicului la informaţie şi educaţie permanentă. Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești își desfășoară activitatea pe baza de programe și proiecte culturale elaborate de conducerea acesteia, în concordanță cu strategia culturală stabilită de autoritatea locală.