Locații

[Image]      Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Prahova (denumită în continuare - FJT Prahova) este constituită în baza prevederilor Decretului-Lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret şi a art. 13 alin (1) din Legea nr. 350/2006 - legea tinerilor, fiind persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ, a cărei Adunare Generală este constituită din reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale de și pentru tineret care îşi au sediul în judeţul Prahova. FJT Prahova este o entitate unică la nivelul judeţului Prahova. FJT Prahova are scopul de a elabora, organiza, proiecte şi activităţi pentru instruirea, educarea şi formarea tinerilor precum şi a structurilor asociative de şi pentru tineret, din judeţul Prahova. FJT Prahova coordonează, alături de Primăria Municipiului Ploiești, programul Ploiești Capitala Tineretului din România 2024.

Cauti un studio profesional? Vino la HMT PRODUCTION! Iti oferim servicii de productie audio profesionala, compozitii muzicale si orchestratii intr-o gama variata de stiluri muzicale: pop, dance, r&b, hip-hop, latino, pop-rock, muzica electronica, ambientala, muzica de film, documentare, generic, reclame, creatie de texte originale, songwriting, inregistrari audio, mixaj, masterizare, post-productie si procesare audio. Avem 20 de ani de experienta in domeniul productiei audio si iti oferim sound-ul de care ai nevoie.  Scrie-ne cu incredere pe adresa de e-mail [ contact @ heatmusic.ro ] despre proiectul tau sau contacteaza-ne telefonic la numarul: +40733 591 107 de luni pana vineri intre orele 9 – 20. HMT PRODUCTION | 20 de ani de experienta in domeniul productiei audio. Iti oferim sound-ul de care ai nevoie! 🎙🎧 Din pasiune, pentru pasiune!

Hotel de patru stele – ideal localizat in Ploiesti Hotelul Central este situat in Centrul Municipiului Ploiesti, in plina zona administrativa, comerciala si de afaceri, la doar 45 km distanta de Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti. Construit in stil neoclasic, Hotelul Central este complet renovat.  Oaspetii nostri se pot bucura de superba localizare a Hotelului Central, la cativa pasi distanta de toate punctele importante din Ploiesti: Primarie, Prefectura, Muzeul Ceasului, centre comerciale. Hipodromul Ploiesti (singurul din Romania) se afla la doar 4 km distanta de Hotelul Central. Parcul Industrial Ploiesti in care isi desfasoara activitatea firme importante se afla la doar 8 km distanta de Hotel Central. Hotelul ofera gratuit oaspetilor sai conexiune la internet wireless de mare viteza.  De asemenea, este posibila parcarea fara plata.

Hotel Yarus Eleganță și confort…sunt elementele de care beneficiază clienții la  Hotel Yarus din Ploiești. Oaspeții noștri se bucura de atmosfera plăcută și căldura spațiilor de cazare, profesionalismul serviciilor orientate către satisfacerea cerințelor tuturor clienților noștri. Din dorința de a va face șederea de neuitat, vă punem la dispoziție numeroase facilități, astfel: Pentru siguranța dumneavoastră vă oferim parcare monitorizată gratuită, acces gratuit la internet atât în restaurant, cât și în camerele de hotel, mic dejun diversificat, restaurant ce îmbină preparatele tradiționale cu cele internaționale. Hotel Yarus deschis de 11 ani, dispune de 21 camere (7 single, 7 duble twin, 7 duble matrimoniale). Facilități și servicii camere hotel: –        Restaurant deschis între orele 13:00-22:00 –        Bar deschis între orele 13:00-22:00 –        Camera pentru nefumători –        Servicii de spălătorie –        Camere dotate cu aer condiționat, cablu tv, internet wi-fi gratuit, minibar –        Recepție deschisa non-stop –        Mic dejun servit în incinta restaurantului între orele 7:00-10:00 –        Parcare gratuită în funcție de disponibilitate –        Baie private –        Accesibilitate cu liftul –        Facilitate de siguranță: detectoare  de fum în fiecare camera Personalul de la recepția deschisă nonstop vorbește engleză și română și va oferi oaspeților sfaturi practice despre zonă. *Sursa

Hotel Yarus Plus, deschis în vara anului 2019, dispune de 21 camere matrimoniale, conceput special pentru a fi oferite în regim single, pentru 2 persoane sau familii cu un copil. Facilități și servicii camere hotel: –        Restaurant deschis între orele 13:00-22:00 –        Bar deschis între orele 13:00-22:00 –        Camera pentru nefumători –        Servicii de spălătorie –        Camere dotate cu aer condiționat, cablu tv, internet wi-fi gratuit, minibar –        Recepție deschisa non-stop –        Mic dejun servit în incinta restaurantului între orele 7:00-10:00 –        Parcare gratuita în funcție de disponibilitate –        Baie private –        Accesibilitate cu liftul –        Facilitate de siguranță: detectoare  de fum în fiecare camera Situat în Ploiești, Hotelul Yarus Plus are un restaurant, bar și WiFi gratuit în întreaga proprietate. La hotel, camerele sunt dotate cu dulap. Toate camerele Hotelului Yarus Plus au baie privată cu duș și papuci, TV cu ecran plat și aer condiționat, iar unele camere au și terasă. Toate unitățile vor oferi oaspeților un minibar. Personalul de la recepția deschisă nonstop vorbește engleză și română și va oferi oaspeților sfaturi practice despre zonă. *sursă text și foto

Serviciul Public Finante Locale Ploiesti are ca obiect de activitate stabilirea, constatarea, controlul si colectarea impozitelor, taxelor si altor venituri ale bugetului local, evidenta persoanelor fizice si juridice platitoare, a rolurilor fiscale unice, efectuarea de servicii in regim de urgenta la solicitarea contribuabililor. 

www.infoploiesticity.ro , ziar online independent de știri.De 13 ani susținem comunitatea locală, promovăm tinere talente și cazuri sociale. ALTFEL DE ȘTIRI, altfel de presă. Cultură, eveniment, sport, actualitate, social, etc. Nominalizați 2 ani la rând, la GALA COMUNITĂȚII PRAHOVENE. 2023-PREMIUL SPECIAL AL COMUNITĂȚII PRAHOVENE. Ne găsiți și pe www.infoploiesticity.blogspot.ro

 “Giuvaer al vechii noastre arte”- expresia îi aparţine profesorului Nicolae Simache, întemeietorul lăcaşurilor de cultură din judeţul Prahova - casa a fost construită în jurul anului 1785 de meşteri pricepuţi pentru un negustor localnic. Urmând moda timpului, structura sa îmbină elemente de arhitectură românească cu unele de influenţă orientală. De pe la 1801-1802, când Mariţa, fata primului proprietar, o primeşte ca dotă la căsătoria cu Ivan Hagi Prodan, membru al elitei negustorilor ploieşteni, clădirii îi va fi asociat numele acestei familii. La începutul secolului al XX-lea, urmaşii Mariţei şi ai lui Hagi Prodan vând imobilul Primăriei oraşului Ploieşti; casa aflată în ruină este remarcată de Nicolae Iorga şi arhitectul Toma T. Socolescu.   La puţin timp după Primul Război Mondial casa a fost reparată şi s-a înfiinţat primul muzeu, numit “Muzeul Prahovei”, care adăpostea multă artă religioasă. În anul 1953, prof. Nicolae Simache a înfiinţat Muzeul “Hagi Prodan”. Mai recent (1985-2003), în spaţiile ei a fost găzduită expoziţia permanentă “Nichita Stănescu”.  Casa a cunoscut mai multe etape de restaurare înainte de anul 1953 - an în care a fost declarată monument de arhitectură - cât şi după aceea. Ultima operaţiune de acest gen a fost premergătoare evenimentului de la 18 iunie 2005 - dată la care a avut loc (re)inaugurarea “Casei de Târgoveţ”.  Expoziţia permanentă îşi propune să prezinte un interior de casă a unui negustor bogat din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea; ea include o serie de piese originale, ce au făcut parte din interiorul Casei Hagi Prodan, adevărate opere de artă; podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat în motiv stelat, dar şi frumoasele decoraţiuni interioare amplasate la uşi si ferestre realizate în stuc.  Vizitatorul care intră aici face o călătorie înapoi în timp: sofaua cu perne înflorate, măsuţele intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele şi ciubucele, lădiţele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului gust cât şi ale bunăstării proprietarilor de odinioară; printre comorile de aici trebuie menţionată “Icoana de hagiu”, adusă de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819.  Vizitarea acestui lăcaş de cultură poate constitui o lecţie de istorie, dar şi o întoarcere în veacurile de mult apuse.

Înfiinţat în anul 1963 de către profesorul Nicolae Simache, Muzeul Ceasului este unic în reţeaua muzeelor din Romania, ilustrând evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului pe o perioadă de peste 400 de ani, de la mijlocul secolului al XVI-lea până în prima jumătate a secolului XX. Patrimoniul muzeului, de o mare diversitate tipologică şi artistică, cuprinde cadrane solare, nisiparniţe, ceasuri arzătoare, ceasuri de buzunar, de interior şi de călătorie, ceasuri curiozităţi, cronometre de marină, cu un repertoriu decorativ caracteristic epocilor în care au fost create, de la Renaştere la Art Deco. Cele mai vechi exponate din colecţie sunt două ceasuri de masă astronomice datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia din Blois, respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeaşi categorie fac parte şi cadranele solare din secolele XVII şi XVIII, unul dintre acestea fiind semnat Butterfield Paris 1690. O altă piesă deosebită ca vechime şi ca mod de funcţionare, este ceasul cu apă (clepsidra) realizat de Charles Rayner în anul 1654 la Londra. În ambianţa deosebită a spaţiului muzeal sunt expuse pendule de mobilier sau de salon, cu cabinete de mari dimensiuni, lucrate în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, creaţii ale unor celebri orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. Din această categorie se remarcă o pendulă de salon, cu cadrane astronomice, semnată Rutger Steuter din Amsterdam. Bine reprezentate în colecţia Muzeului Ceasului sunt ceasurile de şemineu, montate în carcase din bronz aurit, cu postamente surmontate de personaje mitologice sau scene idilice. Din categoria ceasurilor portic, se distinge o piesă realizată în Austria, în secolul XIX, cu mecanism muzical funcţional, care are pe cadran numele comanditarului: Fried(rich) Shullerus in Kronnstadt (Braşov). Spectaculoase şi atractive pentru numeroşi vizitatori, sunt tablourile cu ceas, unele dintre acestea având şi mecanisme muzicale sau animate, aşa cum sunt „Ceasu1 potcovarului” şi „Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr şi valoare o reprezintă ceasurile de buzunar, prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecţionate, cu carcase ornamentate cu motive vegetale, geometrice, compoziţii diverse, realizate prin tehnici multiple - emailare, gravare, pictare. Abraham Louis Breguet, Julien Le Roy, George şi Edward Prior, Markwick Markham, Benjamin Barber sau Antoine Lepine, sunt doar câteva dintre numele de referinţă în orologerie, ale căror realizări, ceasuri de buzunar, se găsesc în Muzeul Ceasului. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apar marile firme producătoare de ceasuri, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roscopf Patent, etc. deasemeni reprezentate în colecţia Muzeului Ceasului. Exponate inedite sunt piesele de orologerie numite generic „curiozităţi” aşa cum sunt: ceasul „misterios” ceasul „frizerului” ceasul cu afişaj digital, ceasul breloc, ceasul cu sistem antifurt, ceasuri giroscopice sau ceasul Atmos, expresii ale ingeniozităţii orologierilor. Un element de noutate în expoziţia permanentă a Muzeului Ceasului îl constituie prezenţa ceasurilor de mână, din aur, cu brăţări din aur (ceasuri de damă) sau cu curele din piele, aşa cum este ceasul ce i-a aparţinut diplomatului NicolaeTitulescu. Un loc distinct în colecţia muzeului îl ocupă ceasurile cu valoare memorială, ce au aparţinut unor personalităţi culturale şi politice, româneşti şi străine, menţionând aici ceasurile domnitorului Alexandru Ioan Cuza, omului politic Mihail Kogalniceanu, regelui Carol I, ţarului Alexandru al II-lea, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, poetului Vasile Alecsandri, pictorului Theodor Aman, etc. Prin valoare şi semnificaţia lor deosebită, aceste piese amplifică şi particularizează renumele şi prestigiul muzeului. Diversitatea colecţiei Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” este determinată şi de prezenţa unui domeniu conex orologeriei, respectiv acela al muzicii mecanice; cutiile muzicale cu cilindru, symphonioanele, gramofoanele, patefoanele, sau păsările mecanice sunt doar câteva dintre piesele ce au o vechime de peste 100 de ani şi care funcţionează şi astăzi. Reorganizarea expoziţiei permanente a Muzeului Ceasului, după restaurarea sediului acestuia - clădire monument de arhitectură de la sfârşitul secolului XIX, ce a aparţinut prefectului Luca Elefterescu - a urmărit alinierea Muzeului Ceasului din punct de vedere conceptual, muzeotehnic şi muzeografic, la tendinţele contemporane, pe plan european şi internaţional, printr-o expunere dinamică. Rezultatele cercetării şi proiecţia ei muzeistică, coroborate cu scenografia, ţinând seama de cele mai mici detalii de atmosferă, lumină şi culoare, oferă posibilitatea publicului vizitator de a urmări desfăşurarea unui spectacol în care obiectele se încarcă cu viaţă, depăşind condiţia de martori docili şi reci. În acest context, a fost realizat un proiect de aplicaţii şi tehnologii interactive, care are mai multe capitole: un manechin ceasornicar folosit în cadrul reconstituirii unui atelier de ceasornicărie, un prezentator virtual reprezentat printr-o hologramă a unui ceas cu pendul „Enigma”, un sistem de proiecţie video-mapping cu personaje reale şi grafică de epocă, un sistem de realitate augumentată cu detecţie de obiecte, redare film/sunet folosit exemplificării modului de funcţionare a mecanismelor muzicale şi nu în ultimul rând aplicaţie şi implementare soft pentru monitor multitouch. Muzeul Ceasului desfăşoară şi o bogată activitate cultural-educativă adresată în primul rând tinerei generaţii. Astfel, sunt organizate matinee şi serate muzeale, medalioane culturale, concursuri, proiecte educaţionale. Din anul 1991 Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” organizează o prestigioasă manifestare ştiinţifică – Simpozionul Naţional „Timpul şi Omul” o acţiune de elită, la care participă cadre universitare, cercetători, muzeografi, colecţionari, restauratori şi pasionaţi de ceasuri.

Muzeul de Artă Ploieşti îşi are originea în Pinacoteca Municipiului Ploieşti, înfiinţată în noiembrie 1931 în urma eforturilor consecvente ale unui grup de vază de intelectuali ploieşteni, între care avocatul, omul politic şi colecţionarul de artă Ion Ionescu-Quintus, arhitectul Toma T. Socolescu, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, cu sprijinul autorităţilor locale şi în cadrul Aşezămintelor Culturale „Nicolae Iorga“. După Marea Unire din 1918, s-au luat numeroase măsuri, la scară naţională, pentru organizarea unei reţele de muzee specializate. Astfel, dispunând de o colecţie de artă românească din perioada clasică, modernă şi vizând achiziţii de la artiştii contemporani epocii respective, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se alătura muzeelor de artă deja existente la acea dată, între care Muzeul Brukenthal, Pinacoteca Naţională, Muzeul „Theodor Aman“, Muzeul „Anastase Simu“, Muzeul „Toma Stelian“, pinacotecile din Cluj şi Iaşi etc. Evacuată în timpul celui de al doilea război mondial, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se va reînfiinţa sub denumirea de Muzeul de Artă Ploieşti în anul 1955. În 1969, autorităţile atribuie Muzeului de Artă Ploieşti actualul sediu din Bulevardul Independenţei nr. 1, Palatul „Ghiţă Ionescu“, care a găzduit, după 1919, Prefectura Judeţului Prahova.   Monument de arhitectură de valoare naţională, înscrisă pe lista monumentelor istorice, clădirea este situată în centrul Municipiului Ploieşti, pe „Bulevardul Castanilor“ (deschis în 1881), şi face parte dintr-o rezervaţie arhitecturală ce poartă amprenta preocupărilor stilistice ale arhitecţilor români şi străini din ultimul pătrar al secolului al XIX-lea. Palatul a fost iniţial o reşedinţă particulară, compusă dintr-un corp central şi dependinţe, situate într-o incintă de mari proporţii, marcată de un gard sobru, în feronerie, ce poartă încă în medalioane iniţialele primului proprietar – omul politic şi bancherul Ghiţă Ionescu (1833-1898). Acesta îşi ridică şi îşi decorează casa în perioada 1885-1894, după planurile arhitectului român Leonida Negrescu, format la École des Beaux Arts din Paris şi profund marcat de personalitatea lui Charles Garnier (1825-1898), creatorul Operei Mari din Paris (1861) şi cel mai important reprezentant al stilului Second Empire. Clădirea are un exterior sobru, decorat cu importante piese de stucatură ce susţin ancadramentele ferestrelor şi ale celor două balcoane de pe faţada principală şi de pe latura de sud. Acoperişul este înalt, semănat cu hornuri în stil francez, şi a fost realizat iniţial din solzi de ardezie. Intrarea principală, surmontată de un fronton marcat de un mare hublou, este jalonată de două felinare supradimensionate, realizate în feronerie, cu motive decorative în acord cu împrejmuirea. Spaţiul interior se desfăşoară pe trei niveluri: demisol, parter şi etaj. Două scări din marmură albă marchează accesele: prima, din curte în holul principal de la parter, şi cea de-a doua, mult mai amplă, de la parter la etaj. Decoraţia interioară este în stilul neobaroc, cu influenţă şi realizare italiană. Coloanele, plăcile încastrate în pereţii holului central şi pe casa scării (realizate în stuco-marmură), plafoanele sălilor de la parter şi ale holului central (stucatură policromă şi aurită), frontoanele de deasupra uşilor de la parter şi capitelurile coloanelor (stucatură aurită de influenţă barocă) se datorează unor meşteri italieni. Doi dintre aceştia şi-au semnat şi datat lucrarea (1894), pe tamburul candelabrului de la casa scării, păstrându-li-se astfel numele: Elia şi Giaccomo din Friuli, Udine. Feroneria balustradei în două aripi a scării ce duce de la parter la etaj este lucrată în motivul rinceau-ului renascentist francez. Scara este marcată, de o parte şi de alta, de două (din cele patru existente iniţial) sculpturi de bronz, care asigură totodată şi iluminarea. Ele sunt reprezentări feminine, posibile alegorii ale orelor, şi aparţin marelui sculptor francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. Un important luminator asigură o vizibilitate spectaculoasă pentru holul de la etaj. Plafoanele acestuia şi cele de deasupra casei scării sunt pictate cu ghirlande şi medalioane reprezentând zeităţi romane. Palatul a păstrat sobele originale, cu cahle de Boemia, dintre care cea mai importantă este căminul monumental pe două niveluri, realizat în faianţă de Meissen, cu un medalion pictat reprezentând un castel de pe Rin. Clădirea a suferit, pe de o parte, diverse prefaceri de-a lungul timpului, şi, pe de alta, cutremurele din secolul al XX-lea i-au afectat structura de rezistenţă, ceea ce a impus laborioase lucrări de consolidare şi restaurare a decoraţiilor interioare şi exterioare. Ultima şi cea mai importantă lucrare de restaurare s-a încheiat în anul 2006.   Patrimoniul muzeului este alcătuit, în principal, din artă românească modernă şi contemporană (secolele al XIX-lea şi al XX-lea) şi este structurat pe colecţii: pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă. Colecţia de pictură a debutat în 1931, îmbogăţindu-se, de-a lungul anilor, prin achiziţii şi donaţii (între care cea mai importantă este Donaţia Seulescu-Stere). Ea oferă o perspectivă amplă şi semnificativă asupra evoluţiei genului, stilurilor şi influenţelor europene asupra picturii româneşti de şevalet din ultimele două secole. Nu lipseşte aproape nici un autor important, de la anonimii începutului secolului al XIX-lea până la ultimele generaţii ale secolului al XX-lea. Nicolae Polcovnicul (1788-1842), Josef August Schoefft (1775-1850), Niccolo Livaditti (1804-1860), Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), Ion Negulici (1812-1851), Constantin Lecca (1807-1887), Mişu Popp (1827-1892), Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) şi, desigur, Theodor Aman (1831-1891) sunt doar câţiva din cei mai reprezentativi artişti ai secolului al XIX-lea, prezenţi cu lucrări dintre cele mai valoroase. Nicolae Grigorescu (1838-1907) este, de asemenea, bine reprezentat în colecţia muzeului. Dintre lucrările lui se detaşează Cap de ţărancă – delicată tratare cu note impresioniste, ca şi Marină, cu un motiv din nordul Franţei. Ion Andreescu (1850-1882) este prezent cu lucrări precum Târg la Buzău, Ghiveciul cu garoafe, Margine de sat şi altele. Ştefan Luchian (1868-1916) este reprezentat printr-un Autoportret de tinereţe, databil în anul 1899 şi executat la Paris, dar şi prin peisaje de la Brebu, între care Crângul verde din 1912. Bine reprezentată este şi generaţia anilor ’30, prin lucrări de Theodor Pallady (1871-1956), Gheorghe Petraşcu (1872-1948), Jean Al. Steriadi (1880-1956), Nicolae Tonitza (1886-1940), Ştefan Dimitrescu (1886-1933), Francisc Şirato (1877-1953), Samuel Mützner (1884-1959), Rodica Maniu (1890-1958), Nicolae Dărăscu (1883-1959), Iosif Iser (1881-1958), la care se adaugă diferite generaţii de artişti contemporani, cum ar fi Corneliu Baba (1906-1998), Alexandru Ciucurencu (1903-1977), Ion Ţuculescu (1910-1962), Ion Pacea (1924-1999), Georgeta Năpăruş (1930-1997), Constantin Piliuţă (1929-2003), Ion Sălişteanu, Vasile Celmare, Vasile Grigore, Marius Cilievici, Viorel Mărgineanu, Ion Biţan şi mulţi alţii.   Un alt domeniu bine reprezentat în colecţiile Muzeului de Artă Ploieşti, cu lucrări aparţinând secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, este genul graficii. Printre zonele de interes ale colecţiei de grafică de şevalet se numără cele 20 de desene pe calc, cu motive dobrogene, semnate de Nicolae Tonitza, provenind din atelierul Eugeniei Iftode. Există, de asemenea, numeroase desene şi crochiuri semnate de Jean Al. Steriadi, multe din ele reprezentându-i pe unii din contemporanii săi, precum pictorii Nicolae Dărăscu şi Iosif Iser. Se găsesc şi desene acuarelate, datorate lui Theodor Pallady, provenite din Colecţiile Yvonne Dinopol, Balcica şi Octav Măciucă, precum şi grafică satirică sau diverse compoziţii de Iosif Iser, provenind din Donaţia Elisabeta şi Mişu Weinberg. Se adaugă la acestea guaşe semnate de Lucian Grigorescu (1894-1956), Corneliu Baba şi mulţi alţii. Gravura şi grafica de multiplicare în general sunt, la rândul lor, bine reprezentate, de la gravuri de secolul al XIX-lea, aparţinându-i lui Theodor Aman, până la gravura contemporană a unor autori din ţară şi din afara graniţelor ei. Prin organizarea, după 1990, a Bienalei Internaţionale de Gravură Contemporană „Iosif Iser“, Muzeul de Artă Ploieşti şi-a îmbogăţit patrimoniul cu sute de lucrări ce ilustrează toate tehnicile de gravură, mai vechi sau mai noi, şi care reprezintă, prin autorii lor, toate cele cinci continente, reuşind să ofere astfel o imagine cuprinzătoare a gravurii internaţionale contemporane.   Colecţia de sculptură este mai puţin numeroasă, dar foarte valoroasă. Ea cuprinde lucrări reprezentative ale unora din cei mai importanţi sculptori români, precum Dimitrie Paciurea (1873-1932), Cornel Medrea (1888-1964), Oscar Han (1891-1976), Alexandru Călinescu (1889-1979), Ion Jalea (1887-1983), Constantin Baraschi (1902-1966) (prezent, între altele, cu două proiecte de monumente ecvestre inedite ale Regilor Carol I şi Ferdinand, Dumitru Măţăoanu (1888-1929), Gheorghe Tudor (1882-1944), Romul Ladea (1901-1970), Ion Irimescu (1903-2005) şi mulţi alţii.   Artele decorative sunt reprezentate prin lucrări de artă contemporană din ceramică şi sticlă, o colecţie de icoane pe sticlă din secolul al XIX-lea, dar şi prin valoroasa colecţie de tapiserie contemporană românească, ce cuprinde lucrări realizate de Ion şi Teodora Moisescu-Stendl, Geta Brătescu, Pavel Codiţă, Lena Constante, Petre şi Ritzi Iacobi, Ion Nicodim, Ileana Dăscălescu, Angela Ionilete, Ileana Balotă, Ana Lupaş, Liliana Anastasescu, Ovidiu Paştina, Cela Neamţu-Grigoraş, Mariana Grumăzescu-Voicu şi alţii.   În anul 2005, printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean Prahova, forul tutelar al Muzeului Judeţean de Artă Prahova, din care fac parte Muzeul de Artă Ploieşti şi Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu“ Câmpina, instituţiei i-a fost atribuită denumirea de Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus“, în onoarea celui mai important dintre ctitorii săi şi a familiei căreia i-a aparţinut clădirea-monument în care se află astăzi sediul muzeului.

 Muzeul „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, a luat fiinţă din pasiunea pentru istorie şi cultură a distinsului prof. N. Simache, în anul 1962, când s-au sărbătorit 110 ani de la naşterea marelui clasic al literaturii române şi a fost reorganizat în anul 2002, cu prilejul ANULUI CARAGIALE.  Muzeul este găzduit în „Casa Dobrescu”, monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.  Într-un spaţiu renovat şi cu mijloace de expunere moderne, tematica expoziţiei „CARAGIALE – OMUL ŞI OPERA” ilustrează principalele momente din viaţa şi creaţia scriitorului, la nivelul cercetărilor caragialiene de azi. Aceste exponate au în vedere atât criteriul cronologic, cât şi criteriul tematic. Ele aduc în faţa vizitatorilor imaginea scriitorului reflectată atât în oglinda contemporanilor, cât şi în cea a posterităţii.  În prima sală sunt expuse documente şi fotografii originale ce lămuresc în mare parte problema claselor absolvite de I.L.Caragiale la Ploieşti. Ambianţa locuinţelor scriitorului şi a camerei sale de lucru este reconstituită în sala a II-a, prin expunerea pieselor muzeale care au aparţinut scriitorului şi familiei sale: oglindă de cristal, masa din lemn cu decor realizat prin sculptare, o canapea şi două scaune, etc. Pe măsuţa de lucru, alături de toc şi călimară, se află manuscrisul parodiei „Dă dămult.... mai dă dămult...”; în rame de argint sunt expuse fotografii originale ale membrilor familiei şi prietenilor apropiaţi ai dramaturgului.  Pe hol un loc important îl ocupă bustul scriitorului, realizat de sculptorul Ion Jalea şi fotografiile unor mari actori care au dat viaţă eroilor lui Caragiale.  În ultima sală este prezentată în mod cronologic activitatea creatoare a marelui scriitor; marile creaţii dramatice: „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D′ale carnavalului”, „Conu' Leonida faţă cu reacţiunea”, „Năpasta”. Perioada marilor nuvele şi schiţe caragialiene ocupă de asemenea un rol distinct în expoziţie. Ediţiile princeps, cu autograful scriitorului, ale volumelor „Teatru”, „Momente”, „Schiţe noue”, sunt expuse alături de fotografii, care pun într-o lumină nouă legăturile de prietenie ale scriitorului. Sunt expuse traduceri ale operei scriitorului în diferite limbi, afişe de interpretare ale comediilor lui Caragiale în lume: Franţa, Japonia, Spania, Italia, Belgia.  Expoziţia se încheie cu lucrările fiilor scriitorului Mateiu Caragiale („Crai de curte veche”) şi Luca I.Caragiale („Jocul Oglinzilor”). 

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova înfiinţat în anul 1955 prin strădania ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache, este astăzi o prestigioasă instituţie de cultură, care prin cele 17 secţii muzeale deschise publicului, valorifică expoziţional, ştiinţific şi cultural-educativ, creaţii materiale şi spirituale din patrimoniul prahovean, naţional şi universal.  Clădirea în care funcţionează muzeul istoriei prahovene a fost construită în stil neoclasic după planurile arhitectului Al. Orăscu, autorul proiectelor Universităţii din Bucureşti, a Librăriei Academiei, etc. Graţie valenţelor sale artistice şi istorice, clădirea se înscrie în categoria monumentelor de arhitectură din România. De la punerea pietrei de fundaţie la 31 mai 1865 (finisată în 1867) şi până în 1970, dată la care a devenit adăpost al muzeologiei prahovene, aici au funcţionat instituţii de învăţământ de prestigiu, începând cu primul gimnaziu ploieştean – „Sf. Petru şi Pavel”, din timpul domniei lui Al. I. Cuza. În decursul timpului clădirea a fost de mai multe ori restaurată, fiecare intervenţie fiind marcată de grija pentru conservarea caracteristicilor iniţiale ale monumentului. Ultima restaurare, de mare amploare, a avut loc între anii 1990 şi 1995. Cu acest prilej, respectându-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturală a monumentului, clădirea a beneficiat de consolidările şi modernizările cerute de noua concepţie tematică a Expoziţiei permanente. Ideea care a coordonat reorganizarea tematică a Expoziţiei permanente a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a fost acea a individualizării sale în contextul instituţiilor de profil din ţară, prin valorificarea patrimoniului propriu, a studiilor şi cercetărilor întreprinse de specialiştii din diversele domenii (istorie medie, modernă şi contemporană, numismatică şi medalistică, etc.). Până în prezent din tematica generală a muzeului, au fost realizate, în funcţie de mijloacele materiale avute la dispoziţie, etapele care ilustrează începuturile oraşului Ploieşti, evenimentele de la mijlocul secolului XIX (1848) şi ecoul lor în Prahova, cabinetele de numismatică şi medalistică, aspecte ale vieţii culturale prahovene antebelice. La parter se află Sala Mihai Viteazul care adăposteşte vestigiile privind începuturile oraşului Ploieşti ca aşezare urbană, moment strâns legat de domnia marelui voievod Mihai Viteazul - fondatorul oraşului.  În anul 2012, la 500 de ani de la prima carte tipărită în spaţiul românesc, Muzeul de Istorie a realizat un mai vechi deziderat, acela de a expune o parte din valorile bibliofile existente în colecţiile sale. Astfel expoziţia „Valori bibliofile din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova” este structurată în trei secţiuni tematice, fiecare organizată în câte o sală de expunere. Prima secţiune se intitulează „Valori bibliofile europene”, a doua „Valori bibliofile din Ţările Române”, iar cea de-a treia „Între medieval şi modern: carte, meşteşug şi artă în Epoca Luminilor”. De asemenea, la parterul cladirii se află sala Media, destinată proiecţiilor de film şi proiectelor educaţionale, care atrag zeci de elevi, de diferite vârste. În spaţiile de la etaj se află cabinetul de numismatică, unde este etalată o impresionantă colecţie de monede, care ilustrează fenomenul circulaţiei monetare de la începuturile sale până în vremurile moderne. Pandant al acestei săli este cabinetul de medalistică care reuneşte medalii, ordine şi decoraţii româneşti şi străine din colecţiile instituţiei noastre.  În prima sală, a etajului a fost recent amenajată expoziţia care prezintă principalele evenimente ale secolului XIX, începând cu mişcarea revoluţionară de la 1848, momentul Unirii Principatelor Române la 1859, luptele pentru dobândirea independenţei la 1877.  Expoziţia permanentă „Monarhia şi înfăptuirea României moderne” aduce în atenţia publicului o serie de obiecte din bogatul şi variatul patrimoniu cultural mobil privind istoria familiei regale române. Viaţa culturală şi cotidiană din perioada modernă este prezentată în sala dedicată scriitorului I.A.Bassarbescu. O impresionantă colecţie de timbre şi cărţi poştale este etalată în Sala „Filatelie şi cartofilie” alături de documente, tablouri şi piese vestimentare relevante pentru evoluţia poştei româneşti. Holurile muzeului, la etaj, sunt amenajate cu grupaje de miniexpoziţii: obiecte de podoabă medievale şi moderne, tablouri ale pictorului Nicolae Grigorescu, arme şi, nu în ultimul rând, două monoxile medievale, precum şi momentul dedicat ctitorului muzeelor prahovene, prof. Nicolae Simache. La exterior, intrarea muzeului este încadrată de statuile Sfinţilor „Petru şi Pavel”, patroni ai Gimnaziului care a funcţionat aici, încă din 1868. În curtea din faţa muzeului, pentru crearea unui ambient evocator, au fost plasate busturile domnitorilor: Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza mari personalităţi ale istoriei naţionale cu activitate strâns legată de istoria Ploieştiului şi a meleagurilor prahovene.

Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova. A fost înființat în 1956 și astăzi se prezintă cu un nou concept de prezentare muzeistică modernă. Misiunea sa este educația generațiilor viitoare. Vă așteptăm cu mare plăcere să vizitați Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, la toate cele nouă secții din (Ploiești, Bucov, Sinaia, Cheia, Vălenii de Munte, Slănic). La Ploiești : secția Muzeul Omului, vă oferim un nou concept de prezentare muzeistică, stiinţifică și educaţională, bazat pe cele mai noi tehnici din domeniul informatic; secția Acvariul din Ploiești Palatul Culturii, unde sunt expuse peste 60 de specii din toate colțurile lumii, cu aproximativ 1200 de exemplare de pești rari și din fauna exotic-tropicală, cu peste 30 de broaște țestoase, 20 de tritoni; secția Muzeul Petrolului din Ploiești, are un patrimoniu estimat la peste 8.000 de piese muzeale. Este singurul muzeu de acest gen din România, înfiinţarea sa la Ploieşti fiind o recunoaştere a statutului oraşului în cadrul industriei petroliere din ţară noastră. La Bucov: Grădina Botanică Bucov reprezintă o oază de linişte şi frumos unde pot fi admirate Grădina Engleză, Grădina Italiană, Grădina Franceză, o zonă alpină cu peste 300 de specii de arbori şi arbuşti, plante şi flori ornamentale, un iaz cu peşti exotici, o fântână arteziană și o seră de expoziție. La Sinaia: Muzeul "Rezervaţia Bucegi" prezintă bogaţia şi diversitatea florei şi faunei Munţilor Bucegi, cu numeroase varietăţi, specii rare şi pe cale de dispariţie, asociaţii vegetale unice, biocenoze şi peisaje montane specifice. La Cheia: Muzeul Flori de Mină, există peste 300 de exponate, de o mare varietate a formelor şi cu o cromatică splendidă, provenind din minele Baia Mare: cuarţ, calcit, stibină, pirită, baritină etc.; Muzeul de Antropologie "Francisc I. Rainer". La Vălenii de Munte: Muzeul Văii Teleajenului. La Slănic: Muzeul Sării, amenajat în Casa Camarăşiei, monument istoric şi de arhitectură din secolul al XVIII-lea, într-o viziune modernă, atractivă şi funcţională, prezintă evoluţia metodelor de exploatare a sării, formarea şi răspândirea în natură, structura şi rolul sării în organismul uman, precum şi valorificarea acestui mineral.

 Muzeul este organizat în fostul conac al familiei unde a locuit şi creat patriotul basarabean, important militant pentru realizarea Marii Uniri; ca şi alte personalităţi ale culturii şi artei româneşti care au ales meleagurile prahovene pentru a-şi zămisli opera, Constantin Stere, acest român basarabean de geniu, care şi-a pus amprenta inconfundabilă pe viaţa politică românească dintre anii 1892-1936, s-a simţit ca la el acasă în intimitatea ploieştenilor de care s-a legat statornic, mai întâi prin prietenia caldă a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, iar apoi prin căsătoria cu Aneta Radovici. S-a născut la 1 iunie 1865 în localitatea Horodiştea, de lângă Soroca, în Basarabia, unde şi-a petrecut copilăria, primii ani de şcoală şi  şi-a început activitatea revoluţionară,  îndreptată împotriva regimului ţarist.        Conacul din parcul Bucov a constituit locul său de suflet, în care  atât natura cât şi mediul familial i-au oferit suportul necesar conceperii şi redactării romanului autobiografic „În preajma revoluţiei”, prin care a intrat glorios în cetatea literelor româneşti. Personalitatea vulcanică a lui Constantin Stere s-a format şi s-a clădit în lupta revoluţionară antiţaristă din anii studiilor de la Chişinău, dar mai ales în şcoala dură a exilului siberian, experienţe de viaţă extraordinare care i-au oferit argumentele cele mai sigure ale orientării sale politice şi ideologice către apărarea şi slujirea celor mulţi, a ţăranilor români, pe care i-a iubit cu ardoare şi în care vedea motorul dezvoltării sociale;l-a preocupat problema naţională care viza înfăptuirea unirii tuturor românilor în vatra străbună şi cucerirea independenţei şi suveranităţii reale a ţării. Scriitor, jurist, politician, s-a stabilit în România, după eliberarea din surghiun, în anul 1892, unde a găsit mediul politic şi cultural de la Iaşi, dar şi de la Ploieşti, propice susţinerii ideilor socialist-poporaniste, iar mai apoi social-liberale, ale luptei de eliberare a Basarabiei de sub dominaţia ţaristă, pentru unirea cu Patria-mamă şi emanciparea ţăranilor.     În timpul vieţii, Constantin Stere a fost o persoană incomodă pentru mulţi politicieni, atât din stânga cât şi din dreapta eşichierului politic; susţinându-şi cu vehemenţă ideile şi convingerile, în numele cărora a făcut imense sacrificii personale, Constantin Stere a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un revoluţionar, destinul său confundându-se, de-a lungul întregii sale vieţi, cu acela al poporului român. Era firesc ca un om ca el să nu-şi poată găsi definitiv locul nici printre socialiştii marxişti, adepţi ai „revoluţiei mondiale”, nici printre liberalii de stânga ai lui Ion I. C. Brătianu, al cărui colaborator şi sfetnic apropiat a fost ani de zile, nici alături de naţional ţărăniştii lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, deşi a fost unul dintre ctitorii şi ideologii de frunte ai acestui partid.  În anul 1930 se retrage din tumultul vieţii politice; în conacul de la Bucov, pe aleile înmiresmate îşi petrece ultimii ani; se stinge din viaţă la 26 iunie 1936. După al doilea război mondial, Constantin Stere, ca mulţi alţi oameni politici şi scriitori interbelici, a fost trecut la index, viaţa şi opera sa politică şi literară fiind ţinute sub obroc o bună bucată de vreme, până prin anii 70, când s-a acceptat, tacit, publicarea unor lucrări biografice şi a unora dintre scrierile sale.      Ion Stere a fost fiul lui Constantin Stere şi al Anei Ionescu- Radovici; s-a născut la Bucureşti în 1918; a urmat cursurile Liceului "Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti şi ale facultăţii de Filozofie - Psihologie din Bucureşti; a luptat pe frontul de răsărit pentru eliberarea Basarabiei, înrolându-se ca volutar; spre sfârşitul războiului a făcut parte din Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944; a plecat din ţară trecând Dunărea înot; a ajuns la Paris şi apoi în Statele Unite ale Americii. A fost căsătorit cu Suzana Stere - Paleologu şi nu au avut copii; a revenit în ţară de două ori după anul 1990, vizitând cu această ocazie parcul şi conacul de la Bucov.       Muzeul memorial rămâne proiectul principal al programului de cinstire a personalităţii marelui patriot. Pe data de 13 martie 2003 s-a pus în aplicare Hotărârea Fundaţiei „Constantin Stere”, nr. 7, din 28 noiembrie 2002, de preluare în administrare a Casei Constantin Stere de către Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, în vederea transformării în Muzeu memorial; ca urmare, s-a comandat un proiect de restaurare şi reamenajare a clădirii, pentru a deveni funcţională ca muzeu memorial; s-a reconstituit, universul spiritual şi cel domestic, al familiei; Ana, soţia sa, pentru care venise la Bucov, şi copii lor, Ion şi Silvia, îşi vor ocupa locul de altădată; cărţi şi caiete, registre şi fotografii, pagini scrise de mână sau dactilografiate, cărţi poştale şi tablouri, icoane şi bibelouri, vase şi accesorii vestimentare, mobilier şi ustensile de scris, toate sunt ordonate întocmai, pentru a servi privitorului în aşa fel încât să-i inducă acea stare de curiozitate, cultural-afectivă, care să-l întoarcă în timp şi să-l apropie de marele cărturar. La parter se află holul de primire, salonul, sufrageria şi casa scării; la etajul I s-a reconstituit dormitorul mare şi dormitorul Silviei, biroul de lucru, cu biblioteca; în mansardă sunt amenajate birourile funcţionale ale Fundaţiei „Constantin Stere”; o sală multifuncţională, pentru organizarea unor expoziţii temporare, audiţii şi vizionări de filme, întâlniri şi dezbateri, spaţiu utilizabil pentru diverse manifestări culturale.

 Între anii 1926-1927, Nicolae şi Gheorghe, fiii „abagiului – comersant” Hristea N. Stănescu, construiesc, pe strada General Cernat nr. 2, „o casă albă cu un cat, fără ornament, amintind de casele ţărăneşti din satele de câmpie” (Ioan Grigorescu).  Aici se vor stabili, în 1931 - după căsătorie - Nicolae (Călae) Stănescu împreună cu tânăra şi frumoasa Tatiana Cereaciukina, şi tot aici, vineri, 31 martie 1933, în jurul prânzului, vine pe lume Nichita (Nini) viitorul mare poet al „necuvintelor”.  Familia se măreşte: în 1938 se naşte Mariana Elena Doina, iar în 1943 în familia Stănescu apare un nou membru, Cristina, în vârstă de 9 luni, care va fi adoptată la vârsta de 18 ani.  În această casă - şi în această familie - poetul şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa.  Data de 13 decembrie 2002 marchează inaugurarea muzeului memorial, în casa natală a poetului.  Secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, muzeul prezintă „fenomenul Nichita” în spaţiul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format ca om şi ca poet.  În interior, dormitorul, biroul, sufrageria şi bucătăria amintesc de viaţa copilului şi adolescentului Nini, aşa cum era alintat în familie.  Parcurgând camerele înşirate una după alta, vizitatorul va putea admira piese de mobilier ce au aparţinut familiei Stănescu, câteva dintre ele fiind piese simbol, care apar şi în opera poetului: patul - pe care doarme încă jucăria favorită a lui Nini - pianul şi biroul de lucru, cărţile fundamentale, pendula, toate având darul de a ne introduce în atmosfera calmă a copilăriei „îngerului blond” care surâde din nenumărate fotografii. Pentru amatorii de cifre, date exacte şi documente legate de viaţa poetului, au fost amenajate două încăperi speciale: camera documentară şi biblioteca, care prezintă personalitatea poetului şi locul lui în contextul literaturii române şi universale.  Sunt expuse opera antumă a poetului (cărţi cu dedicaţii, autografe oferite familiei şi prietenilor), premiile care i-au recunoscut valoarea ca poet naţional (diplome oferite de Uniunea Scriitorilor din România şi de Academia Română) şi internaţional (Premiul pentru cel mai tânăr poet - Struga 1965, Brevetul şi Medalia Gottfried von Herder -1976, Marele Premiu „Cununa de aur” a serilor de poezie de la Struga - 1982). Manuscrise inedite (poezia „Quadriga”, prima recunoaştere internaţională a poetului -1965), documente originale (extrasul din Registrul Stării Civile pentru născuţi pe anul 1933, legitimaţia de şef de rubrică la „Gazeta Literară” - 1957), fotografii, documente evocatoare ale activităţii de numismat (Diploma de Onoare a Societăţii de numismatică, medalii), opera postumă a poetului şi diverse obiecte personale completează imaginea omului şi poetului.  Corpul B al muzeului, adăposteşte o cameră multifuncţională destinată manifestărilor cu public: colocvii, dezbateri, proiecţii de filme, expoziţii temporare.

Sediul Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” din Ploieşti, str. Nicolae Bălcescu, nr. 15, este închis până în luna septembrie 2023, pentru reabilitare și modernizare, cât și revitalizare a obiectivului de patrimoniu. Proiectul finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, a fost iniţiat de Consiliul Judeţean Prahova şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. În această perioadă, Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” Ploieşti își desfăşoară activitatea cu publicul vizitator în Sala Auditorium a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, cu sediul în Ploieşti str. Toma Caragiu nr. 10. Înfiinţarea acestui important aşezământ de cultură muzicală, se datorează, în primul rând, cumnatei compozitorului, ing. chimist Eleonora Constantinescu, care, în vara anului 1993, a donat statului, respectiv Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, clădirea în care a locuit şi un patrimoniu valoros cuprinzând un bogat fond de carte, piese de mobilier şi documente despre viaţa şi opera compozitorului, care a trăit o parte a vieţii în acest edificiu. După cum se ştie, compozitorul Paul Constantinescu este unul din fii de onoare ai municipiului Ploieşti,  care a văzut lumina zilei în această urbe, în dimineaţa zilei de 30 iunie 1909, dintr-o familie de intelectuali.   Creaţia muzicală a lui Paul Constantinescu cuprinde un număr semnificativ de opusuri în domeniu simfonic, vocal - simfonic, muzică pentru teatru, film, muzică corală, muzică de cameră pentru voce şi pian, care prin excepţionala sa valoare, face parte din patrimoniul artistic naţional.  Muzeul memorial ce-i poartă numele, prezintă în spaţiul expoziţional permanent, o seamă de documente inedite despre viaţa şi activitatea ilustrului muzician, grupate în cele şapte secţiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce şi pian şi muzică de film. Publicul vizitator poate cunoaşte direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe şi afişe de concert care aduc în prim plan, prezenţa creaţiei sale în viaţa muzicală în ţară şi peste hotare. În vitrine sunt prezentate, printre alte piese de rezistenţă, “Simfonia Ploieşteană” - lucrare de excepţie, dăruită de compozitor oraşului său natal în anul 1961, cele două capodopere vocal simfonice “Oratoriul Bizantin de Crăciun” şi “Oratoriul Bizantin de Paşti”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, ultima creaţie din prestigioasa sa opera muzicală.  În penultimele săli sunt expuse, în premieră absolută pentru publicul ploieştean şi nu numai, o seamă de lucrări de reală valoare artistică, semnate de ilustrul compozitor, în domeniul desenului şi caricaturii, piese de mobilier din patrimoniul familiei muzicianului, documente inedite privind prodigioasa activitate didactică, timp de aproape trei decenii, în învăţământul muzical universitar şi prezenţa sa în concertul culturii muzicale universale. Ultima sală reconstituie, într-o admirabilă ambianţă de epocă, cabinetul de lucru al strălucitului muzician. Printre exponatele de o importanţă covârşitoare, se află o excepţională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei şi printre primele din Europa Centrală, construit de firma F. Kaeferlie din Stutgart. Pianul a aparţinut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcăneşti din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat in posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziţionat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului.  În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Prahova şi al conducerii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, la clădirea muzeului - monument istoric - s-au realizat lucrări de reparaţii interioare şi exterioare, iar zona sa de protecţie a fost special amenajată.  Cu acest prilej, în ziua de 20 decembrie 2001 - zi în care se împlineau 38 de ani de la trecerea în eternitate a ilustrului muzician - s-a dezvelit un bust monumental în bronz, operă a sculptorului George Dumitru, membru U.A.P. din România.  Pentru punerea în valoare a operei nemuritorului compozitor, muzeul organizează anual între 30 şi 40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Colegiul de Artă "Carmen Sylva" Ploieşti, studenţi şi cadre didactice de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală ce poartă numele acestui muzician de geniu, pentru elevii şi studenţii care studiază pianul, vioara, canto clasic şi compoziţie muzicală în liceele şi facultăţile de muzică din România şi din Republica Moldova.

Palatul Culturii este cea mai impunătoare dintre clădirile mai vechi ale municipiului.  Lucrările începute înaintea primului război mondial, s-au întrerupt în timpul războiului și au fost finalizate la începutul anilor '30. Edificiul a fost inaugurat in prezenta regelui Carol al II-lea, la 26 noiembrie 1933. Este o clădire masiva, monumentală, cu un mare corp central si doua aripi principale, care îl întretaie aproape de capete. Are un demisol, un parter și un etaj foarte înalt și un altul ceva mai scund. Construit în stil neoclasic francez, palatul impresionează prin unitate de stil, prin simetrie și echilibru, ca si prin varietatea cu care sunt tratate cele patru registre ale fațadei. Deosebit de reușită este intrarea principala, aflata la nivelul primului etaj, pe partea sudica a corpului central. Accesul este permis de un povarnis carosabil cu doua variante și de treptele largi ale unei scări monumentale. O colonadă puternică încadrează cele trei uși masive. În interior, parterul și primul etaj cuprindeau câteva mari săli de ședințe, unele dintre ele cu lambriuri de lemn și cu plafoane casetate. Mai este de amintit un vast hol care cuprinde o bună parte a etajului I, în înălțime și etajul al doilea. Acesta are coloane masive si este luminat prin plafon. Holul, in trecut "sala a pașilor pierduți", constituie în prezent cel mai bun spațiu expozițional al orașului. În anii 1951-1953, clădirea a fost destinată Palatului Culturii, dar cu șase ani in urma, o parte din aripa estica a fost afectată nou înființatei Curți de Apel Ploiești. Renovat serios în urma cutremurului din 1977, palatul își menține nealterata forma inițială și adăpostește o serie de instituții cultural artistice de mare preț: Muzeul Județean de Biologie Umană, Muzeul de Etnografie, Școala de Arte . *sursă foto *sursă text

Este situat în zona aferentă Gării de Vest a municipiului și a fost amenajat, în anul 2008, în urma consultării mai multor tineri arhitecți în cadrul unui proiect național intitulat ”Parcurile Viitorului”.  Finanțarea proiectului a fost suportată de către compania OMV Petrom.  Parcul are forma unei locomotive și se încadrează perfect în ambientul zonei, prin originalitatea temei și conceptul amenajărilor: lac artificial, băncuțe pentru odihnă și relaxare, locuri de joacă, perimetre fitness, fântâni arteziene, piste de role, zone destinate animalelor de companie, toate acestea încadrate de peluze de verdeață, arbori și flori. 

Parcul Memorial „Constantin Stere” este aflat la 3 km de marginea estică a Ploieștiului, pe malul stâng al Teleajenului, Parcul Memorial  „Constantin Stere” este  o oază de liniște și  relaxare pentru toți cei care poposesc aici. Nu mulți sunt cei care știu că, la începutul secolului al XX-lea, acest domeniu (împreună cu conacul  transformat în muzeu)  a aparținut Anei , soția marelui patriot basarabean Constantin Stere. Parcul Memorial Constantin Stere din Ploieşti vă aşteaptă în fiecare zi pentru a vă relaxa alături de cei dragi într-un cadru autentic şi natural.

*sursă foto

Parcul Toma Socolescu- zona Halele Centrale Situat în zona centrală a Ploieștiului, parcul poartă numele celebrului arhitect Toma Socolescu și se numără printre cele mai căutate zone verzi ale municipiului. Parcul este alcătuit din perimetre verzi încadrate de alei pe care sunt amplasate mai multe bănci. Suprafețele gazonate sunt populate cu diverse specii de flori, arbori și arbuști.