Primarul și viceprimarul municipiului Ploiești, respectiv, domnul Mihai Polițeanu și doamna Zoia Staicu, au participat, joi, 21 august 2025, alături de reprezentanții Casei de Cultură ”I.L.Caragiale” Ploiești, Filarmonicii ”Paul Constantinescu” și Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova la manifestările pe care Teatrul ”Toma Caragiu” le-a organizat cu ocazia marcării unui secol de la nașterea inegalabilului actor, TOMA CARAGIU.

Uriașă personalitate a teatrului românesc, Toma Caragiu reprezintă pentru cultura noastră națională un adevărat reper, definind un actor cu o remarcabilă activitate, atât în teatru, cât și în film, cu roluri caracterizate de inteligența nuanțării comicului în cele mai variate registre.

S-a născut la 21 august 1925, în Grecia, într-o familie de aromâni, care s-a stabilit, în cele din urmă, la Ploiești, oraș pe care îl va considera, întotdeauna, orașul său natal. Aici a urmat cursurile liceului ”Sfinții Petru și Pavel”, unde talentul îi este descoperit prin frecventarea trupei de teatru și unde, de asemenea, își ascute condeiul prin scrierea articolelor publicate în revista ”Frământări”.  

Aici, la Ploiești, și doar aici, spiritul său ascuțit, îndulcit, însă de o generozitate și o candoare cum numai la marile spirite întâlnești, a putut să înflorească, să se dezvolte. Era lumea lui Caragiale, cu oamenii săi iuți la minte dar și la mânie, oameni de-o sinceritate dezarmantă dar și de o cumsecădenie pe care el, Toma, o moștenise de la aromânii săi și o cultivase alături de ploieștenii care l-au adoptat și l-au considerat de-al lor, întotdeauna.

Astfel, după absolvirea studiilor universitare și un periplu pe la Teatrul din Constanța și pe la Teatrul Național din București, este numit, la doar 28 de ani, director al Teatrului de Stat din Ploiești, titulatură pe care o va deține până în anul 1965.

Rămân emblematice rolurile sale în piese de teatru, precum: Rică Venturiano - ''O noapte furtunoasă'' de I. L. Caragiale, Figaro - ''Nunta lui Figaro'' de Beaumarchais, Ianke - ''Take, Ianke și Cadâr'', de Victor Ion Popa, Pampon - ''D'ale carnavalului'' de I.L. Caragiale, Bertoldo - ''Bertoldo la curte'' de Leunid Rahmaninov , Mackie Șiș - ''Opera de trei parale'' de Bertold Brecht , Tipătescu - ''O scrisoare pierdută'' de I.L. Caragiale, Primarul - ''Revizorul'' de Gogol, Ion - ''Puterea și adevărul'' de Titus Popovici, James Tyrone - ''Lungul drum al zilei către noapte'' de Eugene O'Neill. 

Din bogata sa filmografie, amintim rolurile din: ”Vara romantică”, ''Răpirea fecioarelor'', ''Haiducii lui Șaptecai'', seria ''Brigada Diverse'', ''Zestrea Domniței Ralu'', ''Operațiunea Monstrul”, ''Buzduganul cu trei peceți'', ''Marele singuratic'', ”Actorul și sălbaticii”.

A avut zeci de înregistrări în emisiuni radio sau la televiziune, fiind celebre monologurile sale, dar și scenetele în care îi avea ca parteneri pe alți mari actori, în emisiuni de divertisment TV.

Ascensiunea sa a fost, din păcate, oprită în mod tragic, de cutremurul din 1977, în timpul căruia a și încetat din viață.

În semn de prețuire a talentului său actoricesc, precum și a atașamentului profund pentru orașul care l-a adoptat și pe care l-a iubit atât de mult, teatrul din Ploiești a fost numit Teatrul ''Toma Caragiu'', iar strada pe care se află clădirea teatrului îi poartă numele, iar începând cu anul 2011 se organizează, anual, Festivalul Internațional de Teatru ”Toma Caragiu”.

În acest an, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea actorului, la teatrul care îi poartă numele a avut loc premiera spectacolului ”TOMA - Un tribut Toma Caragiu”, ”o evocare vibrantă, emoționantă, dar și cu accente ludice, a vieții și caracterului inconfundabil al lui Toma Caragiu, un proiect ce reconstruiește, cu sensibilitate și umor, portretul unuia dintre cei mai apreciați actori români ai secolului XX, o reverență simbolică în fața unei conștiințe artistice care a iubit scena, oamenii și adevărul”.

Venerația de care se bucură acum, la 100 de ani de la naștere, face cinste tuturor acelora care, fie atunci când pășesc în sala teatrului care-i poartă numele, fie când trec prin fața statuii care-i imortalizează atât de bine chipul (cine altul putea s-o facă mai bine decât sora sa, sculptorița Geta Caragiu ?!) se simt impregnați de uriașul său talent. 

La mulți ani, în eternitate, Toma Caragiu!